Octombrie 2017 Poezie

Alexandra Ciurușniuc


Doar…

 

Nu aş vrea să te uit,

Doar să nu mai ştiu că exişti…

 

Nu aş vrea să te urăsc ,

Doar să nu te văd in fața ochilor…

 

Nu te-aş goni,

Doar du-te cât mai departe de mine..

 

Şi mai vreau ceva,

Doar uită.

 

Far

 

Colind drumuri neclare,

Mai neclare ca o dimineață

Pustie şi încețoşată de iarnă.

 

Mai întunecate

Decât gândurile mele..

 

Mă las purtată de un far,

Şi ,deşi nu pot să-l văd,

Luminează mai tare ca soarele ,

Si cântă….

 

Cântă

 

Nimic nu sună mai frumos,

Nimic nu luminează mai perfect,

Decât tine- farul meu…


Trecut

 

Eşti trecutul meu…

Mă cunoşti,

Deşi, poate, nu ai vrut.

 

Eşti trecut…

Ai trecut,

M-ai părăsit.

 

Nu te înțeleg,

Deşi mă străduiesc…

Nu te pot uita,

Trecut neînțeles-

ai prin inima mea.

 

Nimeni

 

Mi-e dor de acea persoană

Care mă înțelegea,

A plecat…

Ca şi mine

Însă nu va fi niciodată

Prea departe de nimeni.

 

Nu mă cunoşti,

Nu te cunosc.

 

Nimeni nu a existat.


Dove

 

Ma dove sono?

Perchè non mi trovo?

Perchè non posso parlare?

Perchè non mi posso sentire?

 

Sono io?

Sono stata io?

Non voglio più vedermi

Mi odio…

Odio amarti…

Odio questo luogo in quale sono finita…

 

Amo adorare la tua odia ,

Ma amo ancora di più adorarla.

 

Io e te

 

Voglio sapere

Perchè non mi parli,

Perchè non mi lasci capire?

 

Mi sto annoiando

Di te,

Del tuo modo di pensare,

Di me ,

Del mio modo di cambiarti.

 

Non mi lasciare così,

Ti prego,comprendimi…

Anzi,annoiami,

Dopo lasciami.

Leave us a Message