De uitat-  Alexandra Ciurușniuc

 

Lumea trece pe lângă mine ,

Însă nu mă vede..

Sunt invizibilă în ochii ei.

 

Încerc să strig după ajutor,

Fără succes… nimeni nu aude

Pereții de sticlă sunt antifonici,

Atât de groşi

Încât lumina nu e decât un vis,

visul nu e decât o dorință,

Iar dorința nu mi-e permisă.

 

Aş vrea să-mi fie frică ,

Însă aici frica nu există…

 

Aş vrea ca totul să fie un coşmar

Sau un vis,

Dar să fie de uitat.

 

Pedeapsă                                                                 Punizione

 

M-am săturat de mine,                                            Mi sono stufata di me,

De fapt m-am săturat de tine,                                Anzi, mi sono stufata di te,

De tu-ul care este eu!                                               Della parte di te che mi appartiene.

 

Vreau să pleci,                                                           Voglio che tu te ne vada,

Dar vreau să rămâi!                                                 Ma voglio che tu rimanga!

 

Vreau să te pierd                                                       Voglio perderti,

Ca să te pot găsi.                                                       Per poi ritrovarti!

 

Nu vreau să te caut,                                                 Non ti voglio cercare,

Vreau să te am!                                                        Ti voglio avere!

 

Te vreau,                                                                    Ti voglio,

Dar nu te vreau!                                                       Ma non ti voglio!

 

Te am,                                                                        Ti ho,

Dar nu te găsesc!                                                     Ma non ti trovo!

 

Poți face ce vrei,                                                      Puoi fare qualsiasi cosa,

Dar, te rog, nu mă ierta…                                      Ma, ti prego, non perdonarmi!

(tradus în italiană poezia “Pedeapsă”)