Portalul Comunităţii

Judeţul Vaslui

Istoria oraşului Vaslui

Cercetările arheologice au demonstrat că teritoriul oraşului Vaslui a fost locuit din cele mai vechi timpuri, încă din comuna primitivă. Materialele descoperite atestă prezenţa unei populaţii stabile începând din neolitic până în epoca migraţiilor.

Primele forme de viaţă umană pe teritoriul judeţului Vaslui sunt atestate prin numeroase vestigii arheologice încă din perioada paleoliticului, prin urme de cultură materială (unelte primitive din piatră, os, lemn) scoase la iveală în peste 12 staţiuni arheologice (Târzii şi Curteni, Dăneşti, Tăcuta, Banca, Zorleni, Şuletea, Epureni, Huşi, ş.a.).

Saltul calitativ înregistrat în neolitic, îndeosebi în domeniul pefecţionării uneltelor şi al formelor de organizare socială, este ilustrat şi de evoluţia comunităţilor omeneşti de pe teritoriul judeţului Vaslui. Numeroase aşezări din epoca bronzului răspândite în deosebi pe văile Prutului, Bârladului şi ale afluenţilor lor, atestă o vieţuire relativ densă a unor comunităţi sedentare practicând cu precădere cultivarea pământului, creşterea animalelor şi meşteşugurile.

Cu toate dificultăţile provocate de migratorii care s-au perindat secole de-a rândul pe teritoriul patriei noastre şi care se aflau într-un stadiul inferior de dezvoltare, daco-romanii îşi vor continua existenţa în vatra Daciei, numeroase dovezi arheologice, numismatice, epigrafice descoperite şi pe teritoriul judeţului Vaslui atestând o vieţuire neîntreruptă.

Popularea zonei în feudalism s-a făcut în funcţie de condiţiile istorice, precum şi de terenurile agricole, sursele de apă şi căile de comunicaţie. Loc de popas si adăpost pe drumul comercial dintre Hălici si Dunăre, care făcea legătura dintre cetăţile de pe ţărmul Mării Negre şi cele de la Marea Baltică, unul dintre cele mai vechi târguri din Moldova, dar şi una din aşezările medievale de seamă ale Moldovei, alături de Suceava, Roman sau Siret, târgul Vasluiului îşi afirma importanţa atât pe tărâmul comercial, cât şi pe acela politic şi strategic.

Pe meleagurile vasluiene, aflate la răscrucea unor importante drumuri comerciale care coborau pe văile Siretului şi Bârladului spre Dunăre şi cetăţile de la Marea Neagră primele târguri sunt atestate documentar din secolul al XII-lea. Prima menţiune scrisă despre existenţa unor localităţi urbane în judeţul Vaslui este aceea din 1174, referitoare la oraşul Bârlad, acesta fiind unul din cele mai vechi oraşe româneşti din această zonă a ţării.

Vasluiul, oraşul de la confluenţa Bârladului cu Racova, reşedinţa de astăzi a judeţului, apare menţionat în cronicile străine în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, iar în documentele interne la 1423.

Începând cu secolul al XIV-lea, aceasta aşezare face parte din categoria târgurilor cu o populaţie care a variat foarte mult de-a lungul secolelor. Astfel, în secolul al XV-lea târgul de pe Vaslui a ajuns de prim rang, cu o populaţie ce se apropia de cea a Iaşului.

Aşezarea centrală a Vasluiului, în inima ţării româneşti a Moldovei, a făcut din această zonă locul unor puternice bătălii pentru apărarea independenţei patriei. Astfel, la 1450, în pădurile Crasnei, la circa 15 km sud de Vaslui, oştile moldoveneşti conduse de Bogdan al II-lea, alături de care se afla şi fiul acestuia, Ştefan, viitorul domn, au repurtat o frumoasă victorie împotriva oştilor polone invadatoare.

Vasluiul este atestat documentar din anul 1423, fiind menţionat prima dată în documentul de cancelarie domnească din vremea lui Alexandru cel Bun. În anul 1470 a devenit reşedinţa domnească a lui Ştefan cel Mare, importanţa sa creşte considerabil din anul 1490, când Ştefan cel Mare îi acorda mari privilegii, reconstruieşte Curtea Domnească şi construieşte în amintirea bătăliei de la Podul Înalt, spre veşnica amintire, o frumoasă biserică.

Un hrisov de la 1491 ilustrează preţuirea de care s-a bucurat Vasluiul în timpul domniei sale, numit de el “târgul nostru”, când domnitorul dăruieşte Vasluiului 17 sate. În pământul de margine au fost sădiţi atunci zece stejari şi un frasin, în trunchiurile cărora, mai târziu, meşteri pricepuţi au încrustat însemnul Moldovei - capul de bour.

După moartea marelui voievod, oraşul Vaslui decade. Curtea Domnească se ruinează, populaţia luptă pentru păstrarea privilegiilor. Târgul Vasluiului rămâne o aşezare liniştită, peste care au trecut hoardele tătare şi turcii, distrusă şi apoi renăscută, nu la faima de odinioară de care amintesc documentele.

Îndeletnicirile, care le-au adus faima pe vremuri vasluienilor, au fost albinăritul şi pescuitul. Două scrisori către negustorii din Braşov, una datată 1641, alta 1650, amintesc despre mierea, ceara şi peştele ce erau la mare căutare în ţinutul de peste munţi. Oamenii acestor pământuri ale Moldovei, numai deal si vale, au fost iscusiţi cioplitori în piatră, ţesători, fierari.

În 1939 abia, aşa cum apare entuziast în Gazeta Vasluiului, o publicaţie a vremii, apare un început de industrie, prin construirea unei topitorii de cânepă.

Dezvoltarea Vasluiului ia amploare cu adevărat în anul 1968, când oraşul devine capitala judeţului Vaslui. În 10 ani populaţia creşte de la 19.820 la 45.000 de locuitori în 1978, astfel că în anul 1979, Vasluiul capătă statutul de municipiu.

În anii '80 economia oraşului Vaslui se dezvoltă, trecând printr-un proces de industrializare în diverse domenii: industria constructoare de maşini - ventilatoare şi reductoare, rulmenţi, industria chimică - fire poliesterice, industria materialelor de construcţii, lemnului, textilă şi a confecţiilor, alimentară.

După căderea comunismului, industria decade, economia având un caracter preponderent agrar; activitatea economică s-a restrâns substanţial la societăţile cu profil alimentar (preparate din carne, lapte şi produse de panificaţie) şi textil.