Judeţul Vaslui
Instituţii publice
Casa de Cultură “Constantin Tănase” Vaslui
Clădirea face parte din ansamblul arhitectonic al centrului civic din Vaslui şi este construită în stil modern în anul 1972, după un proiect întocmit de arhitectul Nina Popescu.
Instituţia poartă numele renumitului actor român, Constantin Tănase (1880-1945), născut la Vaslui, fondatorul teatrului modern de revistă din ţara noastră. Cuprinde săli de curs, cabine pentru actori, birouri (demisol si parter), foaiere, sala de spectacole cu o capacitate de 575 de locuri, scena cu toate dotările necesare (etajul 1), biblioteca, săli de curs şi cabina tehnică (etajul 2).
În cadrul Casei de Cultură funcţionează cercuri, cenacluri, formaţii dintre cele mai diverse. Una dintre cele mai prestigioase manifestări găzduite de această instituţie de cultură este Festivalul internaţional de umor “Constantin Tănase”, organizat de Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional Vaslui.
Desfăşurându-se bienal, Festivalul a reuşit să omagieze atât figura marelui actor cât şi să descopere noi talente de interpreţi de diferite genuri umoristice. S-a urmărit de asemenea popularizarea şi lansarea unor expoziţii de carte umoristică, spectacole, întâlniri cu epigramişti, spectacole, simpozioane, etc.
Palatul de Justiţie din Vaslui (Judecătoria)
Palatul de Justiţie din Vaslui a fost construit între 1891-1897. Clădirea a funcţionat ca sediu al Tribunalului Vaslui până în anul 2007. Tribunalul judeţean Vaslui a luat fiinţă la 11 ianuarie 1832, prin transformarea Judecătoriei ţinutului Vaslui. Prima dată s-a numit Tribunalul ţinutului Vaslui, iar primul preşedinte a fost Grigore N. Cuza, unul dintre fraţii domnitorului Alexandru Ioan Cuza.
Clădirea Tribunalului Judeţean Vaslui a fost construită între anii 1886-1887, lucrările finalizându-se mai târziu în anul 1891. Construcţia, realizată de constructori italieni, s-a executat din cărămidă, iar planşeele au fost din lemn. În acest imobil a funcţionat Palatul de Justiţie până în anul 1950, când a fost preluat abuziv de către Primăria Vaslui. În 1974 a fost retrocedat Ministerului de Justiţie şi imobilul a fost supus reparaţiilor capitale.
Noul amplasament al Palatului de Justiţie a fost inaugurat în data de 14 decembrie 2007.
În decursul timpului, Tribunalul Judeţean Vaslui a avut ca preşedinţi magistraţi renumiţi, alături de oameni de cultură precum: Vasile Tătaru (1890), M.V. Tăutu (1892), Alexandru Antonescu (1920), Emil Dumitrescu (1927), Nicolae Florian (1979), Eugeniu Safta Romano (1979-1990) etc.
Direcţia judeţeană Vaslui a Arhivelor Naţionale
Filiala Arhivelor Statului a judeţului Vaslui a luat fiinţă în februarie 1968, odată cu reorganizarea administrativ-teritorială, prin unirea celor trei Filiale ale Arhivelor Statului: Vaslui, Bârlad şi Huşi, care aparţineau de Arhivele Statului – Serviciul regional Iaşi.
Iniţial, Filiala Vaslui a Arhivelor Statului a funcţionat în municipiul Bârlad, abia în 1973, filiala revine cu sediul în reşedinţa judeţului, în clădirea Complexului Cultural din centrul oraşului Vaslui. În toamna anului 1979, lucrările de construcţie a localului modern al Arhivelor Statului, din strada Mihail Kogălniceanu s-au finalizat, iar sediul Filialei se va stabili definitiv aici.
Principalele activităţi ale Arhivelor Statului sunt: preluarea documentelor de interes istorico-documentar şi practic de la instituţiile din judeţ; achiziţionarea documentelor istorice de la persoane fizice, inventarierea materialului arhivistic şi punerea acestuia la dispoziţia cercetătorilor. De-a lungul existenţei sale, Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale a preluat toate arhivele create de instituţiile şi întreprinderile din judeţ de la înfiinţarea lor până în anul 1950, precum şi unele fonduri de după 1950.
Biblioteca documentară cuprinde peste 6000 de publicaţii (cărţi şi periodice) la care se adaugă şi o bogată colecţie de ziare locale.
Palatul Copiilor Vaslui
Instituţie de învăţământ şi educaţie deosebită în peisajul şcolar vasluian, a luat fiinţă la 1 decembrie 1956, funcţionând în edificiul care este Palatul Mavrocordat, monument istoric şi de arhitectură.
Clădirea a fost construită în perioada 1883-1892 de către Constantin Mavrocordat (urmaş al domnitorului Constantin Mavrocordat). A fost iniţial o construcţie de zidărie şi cărămidă cu un subsol parţial şi un parter. Edificiul era format dintr-un corp central şi două aripi laterale de înălţime mai mică, planul şi compoziţia faţadelor înscriindu-se în stilul eclectic al sfârşitului secolului al XIX-lea.
În anul 1934, Ministerul Apărării Naţionale hotărăşte cumpărarea imobilului pentru instalarea Cercului Militar “Constantin Prezan” al Garnizoanei Vaslui.
Începând cu 1 decembrie 1956, în fostul Palat Mavrocordat a funcţionat şi funcţionează Palatul Copiilor (Clubul Elevilor), aparţinând Ministerului Educaţiei şi Cercetării. La început, clubul vasluian a avut doar şase cercuri, dar de-a lungul anilor numărul acestora a crescut mereu, ajungând în prezent la 30, unele moderne, de ultimă oră, în concordanţă cu cerinţele vieţii, ale unei societăţi informaţionale.
Biblioteca Judeţeană “Nicolae Milescu Spătarul” Vaslui
Biblioteca Judeţeană “Nicolae Milescu Spătarul” ocupă un loc bine definit între instituţiile de cultură din oraşul Vaslui, atât prin fondul de carte acumulat pe parcursul a mai mult de jumătate de secol, cât şi prin manifestările culturale şi ştiinţifice realizate.
Sistemul de biblioteci publice din România se înfiinţează în anul 1951 şi, drept urmare, prin hotărârea guvernului nr. 1542/1951, ia fiinţă Biblioteca Raională Vaslui.
În momentul înfiinţării, biblioteca avea un fond iniţial de carte de 6000 de volume, rezultând de la redistribuirea de carte de la bibliotecile mari din ţară, cea mai mare parte dintre cărţi provenind de la Biblioteca “Gheorghe Asachi” Iaşi şi Biblioteca centrală de Stat, precum şi din donaţii ale unor intelectuali vasluieni.
Biblioteca funcţionează iniţial într-un spaţiu inacdecvat, pe strada I.C. Frimu, în trei încăperi ce serveau ca săli de împrumut pentru adulţi şi copii.
În anul 1968, în urma reformei administrative, Biblioteca Raională Vaslui devine Bibliotecă judeţeană şi se mută în alt imobil, tot pe strada I.C. Frimu, în clădirea actualului Tribunal, tot o clădire inadecvată cu activitatea instituţiei. O dată cu această mutare, se măreşte şi schema de funcţionare: ia fiinţă secţia de copii şi legătoria, se organizează un serviciu metodic şi de control al bibliotecilor comunale, orăşeneşti şi municipală, Bârlad. În tot acest timp cât biblioteca funcţionează în actuala clădire a Tribunalului, secţia copii îşi desfăşoară activitatea în Casa Mavrocordat, actualul Palat al Copiilor.
În această perioadă biblioteca a avut filiale la Moara Grecilor şi la Brodoc şi a organizat manifestări de popularizare a cărţilor, schimburi de experienţă, întâlniri cu autori.
În anul 1972, biblioteca se mută în actualul local din strada Hagi Chiriac. În acest an se propune planul de completare, diversificare şi modernizare a colecţiilor şi serviciilor. Din anul 1974, biblioteca a început să organizeze lunar concerte simfonice şi recitaluri de muzică susţinute de instituţii profesioniste din Iaşi.
Fondul de carte şi colecţiile de discuri au crescut an de an, atât cantitativ cât şi calitativ într-un ritm alert o dată cu dezvoltarea editurilor. În această perioadă, biblioteca trece la organizarea ştiinţifică a serviciilor şi la realizarea primelor instrumente de informare şi documentare: realizarea cataloagelor alfabetic, sistematic, topografic, pe colecţii, etc. Astfel, în anul 1982 biblioteca înregistrează 100.000 de cititori şi 150.000 de publicaţii împrumutate.
De-a lungul timpului, până în anul 1990, cu efortul susţinut al unor directori inimoşi s-a reuşit îmbogăţirea fondului de carte rară prin achiziţionarea unor opere precum: “Poezii” de Mihai Eminescu (ediţia Maiorescu din anul 1883), “Istoria literaturii române de la origini până în prezent ” de G. Călinescu (ediţie princeps), opera istorică a lui A.D. Xenopol (ediţie princeps), cărţi religioase din secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea, colecţii de reviste complete apărute înainte de 1945, cărţi cu dedicaţii şi autograf .
În anul 1989, Eugenia Moldoveanu este numită director al bibliotecii, la a cărei sugestie, biblioteca va căpăta numele marelui învăţat Nicolae Milescu Spătarul. Festivitatea de dezvelire a plăcii memoriale cu numele lui Milescu Spătarul, a avut loc în anul 1992, la data de 29 ianuarie, prilej la care au participat personalităţi locale şi naţionale.
Dintre realizările marcante ale Bibliotecii Judeţene menţionăm: organizarea Saloanelor şi Târgurilor anuale de carte (începând cu anul 1974 până în prezent) cu participarea marilor edituri din ţară; concerte susţinute cu sprijinul Conservatorului “George Enescu” Iaşi; prelegeri de matematică, fizică şi limba şi literatura română susţinute periodic de profesori de la Universitatea “Al. I. Cuza” Iaşi; şezători literare cu participarea unor scriitori, lansări de carte, aniversări ale unor personalităţi vasluiene. Una dintre cele mai importante manifestări ştiinţifice organizate de Biblioteca judeţeană a fost Conferinţa Naţională de Geometrie şi Topologie, din 1980, consacrată comemorării a 80 de ani de la naşterea academicianului Gheorghe Vrânceanu, fiu al Vasluiului.
De la înfiinţare până în prezent, destinele bibliotecii au fost încredinţate şi conduse cu multă pasiune şi profesionalism de directori precum: Cecilia Petcu, Constantin Peptu, Eugenia Moldoveanu, Ioan Mâţă, Elena Poamă, Gelu Voicu Bichineţ.
Muzeul Judeţean “Ştefan cel Mare” Vaslui
A fost înfiinţat la data de 18 octombrie 1974 din iniţiativa Consiliului Popular al judeţului Vaslui, primul director fiind muzeograful Constantin Popescu. Pe data de 26 septembrie 1975 s-a deschis Muzeul Judeţean Vaslui în prezenţa specialiştilor din Iaşi şi Bucureşti, a autorităţilor locale şi judeţene.
La început activau următoarele secţii: secţia de istorie veche şi arheologie, secţia de istorie medie, secţia de istorie contemporană, secţia de etnografie şi artă populară. O contribuţie deosebită în organizarea secţiei de istorie veche şi arheologie, a avut-o profesorul Ghenuţă Coman, care a donat muzeului, în 1975 peste 1300 de piese ce au constituit nucleul colecţiei.
În prezent activează şase secţii: Istorie veche şi arheologie, Istorie medie, modernă şi contemporană, Personalităţi, cultură şi civilizaţie, Numismatică şi medalistică, Etnografie şi artă populară, Artă plastică contemporană.
Secţia Istorie veche şi arheologie are peste 18.000 de piese care acoperă toate epocile istorice. Se remarcă uneltele, ceramica, obiectele de cult şi plastica cucuteniană de la Dumeşti, obiectele din epoca bronzului şi epoca fierului din colecţia Ghenuţă Coman, piesele din aşezarea şi necropola carpică şi bastarnică de la Poieneşti, obiectele de la cetăţile dacice de la Buneşti-Avereşti şi Fedeşti, piesele daco-romane şi cele din perioada migraţiilor, alături de obiectele paleocreştine etc.
Secţia de Istorie medie, modernă şi contemporană cuprinde obiecte găsite la Mănăstirea Floreşti (sec. XVI-XVIII), "Curţile Domneşti" şi Biserica "Sf. Ioan Botezătorul" din Vaslui (sec. XV-XIX), iar cultura spirituală medievală este prezentă prin obiectele renumiţilor cărturari Nicolae Milescu Spătaru şi Dimitrie Cantemir, prin cărţile vechi din sec. XVII-XIX, dar şi prin existenţa obiectelor de cult. Epoca modernă este ilustrată de multitudinea de documente, fotografii, hărţi şi obiecte legate de: revoluţionarii paşoptişti vasluieni, Al. I. Cuza, Elena Rosetti (Cuza), Unirea din 1859, Peneş Curcanul şi Războiul de Independenţă, eroii vasluieni ai Regimentului VII „Racova” nr. 25 Vaslui şi jertfa lor din Primul Război Mondial, precum şi Marea Unire din 1918. Epoca contemporană prezintă activitatea politică şi culturală a celor trei foste judeţe din perioada interbelică (Tutova, Vaslui şi Fălciu).
Secţia Personalităţi, Cultură şi Civilizaţie este axată pe acte, fotografii, manuscrise, piese de mobilier şi obiecte personale din colecţiile unor personalităţi ale judeţului Vaslui: pictorul Bob Bulgaru, academicianul Emil Racoviţă, umoristul Constantin Tănase, criticul de teatru Valentin Silvestru, academicianul Dumitru Bagdasar şi mareşalul Constantin Prezan.
Secţia Numismatică şi medalistică cuprinde piese monetare, obiecte de podoabă şi accesorii vestimentare ale tezaurelor geto-dace de la Fedeşti şi Buneşti-Avereşti sau a celor medievale de la Schinetea, Bălteni, Bălţaţi, „Curţile Domneşti”-Vaslui, dar şi medalii şi plachete oferite de colecţionarul bârlădean Constantin Teodorescu, alături de alte decoraţii şi medalioane.
Secţia Etnografie şi artă populară cuprinde circa 800 de piese care înfăţişează ocupaţiile principale şi secundare ale locuitorilor din mediul sătesc al judeţului Vaslui.
Secţia Artă plastică contemporană a fost deschisă în 1989, ca urmare a donaţiei făcute de doctorul Constantin Teodorescu din Bârlad. Cele peste 170 de lucrări de pictură, grafică şi sculptură sunt opera maeştrilor Corneliu Baba, Ion Irimescu, Marcel Guguianu, Ioan Popescu-Negreni, Ion Pacea, Ion Gheorghiu, Constantin Piliuţă, Vasile Grigore, Sabin Bălaşa, lulia Hălăucescu, Marcel Chirnoagă, Dan Hatmanu, Adrian Podoleanu, Val Condurache, Dragoş Pătraşcu etc. Remarcabile sunt şi lucrările de grafică ale lui Ion Sava şi cele ale lui Cik Damadian, alături de alte lucrări plastice sau icoane.
Casa de Cultură “George Tutoveanu” Bârlad
A fost înfiinţată în anul 1956, sub denumirea de Casa de Cultură Raională. La început, instituţia avea o activitate modestă, cu timpul reuşind să se impună în activitatea culturală a Bârladului, desfăşurând numeroase activităţi cultural-ştiinţifice: consfătuiri pe diverse teme, mese rotunde, lansări de carte, expoziţii, cenacluri literare, proiecţii de filme, concursuri.
Noul edificiu al Casei de Cultură a fost inaugurat la 4 aprilie 1971, în cadrul lui funcţionând cercuri cultural-ştiinţifice, de contabilitate, dactilografiere, filatelie, rebus, turism. Sub egida Casei de Cultură s-au editat două reviste : “Coordonate bârlădene” şi “Labirint”.
Biblioteca Municipală “Stroe Belloescu” Bârlad
Clădirea a fost ridicată în stil neoromânesc, după proiectul arhitectului C.A. Hârjeu, între anii 1906-1908. Clădirea a fost donaţie a marelui dascăl şi filantrop Stroe Belloescu (1838-1912), care, în anul 1909, numeşte edificiul "Casa Naţională" şi îl dăruieşte primăriei comunale, în următoarele condiţii: "să întreţină şi să îngrijească de acest aşezământ. Acest aşezământ nu va putea servi decat numai ca biblioteca publică, pinacoteca şi muzeu".
În anul 1928 s-a înfiinţat “Asociaţia Casei Naţionale de citire a oraşului Bârlad Stroe Boellescu” şi a însemnat reorganizarea acestei instituţii. Activitatea “Asociaţiei” a condus la importante acumulări de fonduri. În evidenţele bibliotecii din acea vreme au fost înscrise succesiv donaţiile Academiei Române, ale Ministerului Instrucţiunei Publice, ale Cancelariei Monumentelor istorice, ale unor personalităţi ca: C. Hamangiu, N. Gane, Al. Brătescu-Voineşti, Spiru Haret şi ale altor intelectuali cu renume.
În prezent, biblioteca păstrează un fond valoros de carte veche, carte bibliofilă, colecţii de reviste şi ziare. De asemenea, în sălile fostei Case Naţionale se organizează permanent expoziţii de publicaţii, şezători literare, cursuri de istoria artei, audiţii muzicale, medalioane.
Muzeul “Vasile Pârvan” Bârlad
Muzeul a fost înfiinţat de elita intelectualilor bârlădeni pe 10 aprilie 1914, din dorinţa de a strânge bunuri culturale cu scopul de a le tezauriza şi a le valorifica pentru marele public.
La început colecţiile muzeului erau grupate astfel: Arheologie-Istorie, Artă, Ştiinţele naturii şi Personalităţi bârlădene. În prezent numărul secţiilor s-a mărit şi s-a diversificat ajungându-se la următoarea structură: secţia de Arheologie-Istorie, secţia de Artă, secţia de Ştiinţele Naturii, secţia Oameni de seamă ai Bârladului.
Sub aspectul provenienţei, patrimoniul muzeal s-a constituit şi îmbogăţit pe parcursul existenţei muzeului prin cercetare, transferuri, achiziţii şi, nu în ultimul rând, prin donaţii. De-a lungul timpului printre personalităţile care şi-au donat colecţiile muzeului se numără profesor doctor Ion Chiricuţă (1917-1988) şi doctor Marcel Vainfield (1917-1990).
În prezent, muzeul oferă publicului expoziţii permanente, diverse sub aspect tematic, dintre care amintim: expoziţii de artă populară românească, artă plastică şi decorativă europeană, numismatică, medalistică, arme, icoane, carte de patrimoniu; într-un alt imobil se întâlnesc expoziţiile Bârladului cultural, sec. XIX-XX, Cuza şi epoca sa, creaţiile sculptorului Marcel Guguianu, provenite din donaţia făcută de acesta Bârladului.
Secţia Arheologie-Istorie cuprinde vestigii arheologice deosebite din cele mai vechi timpuri, provenite din aşezările neo-eneolitice de la Trestiana şi Igeşti, din depozitul de bronzuri de la Cuibul Vulturului, din aşezarea hallstattiană de la Dealu Mare, din aşezările dacice de la Bârlad, Peicani şi Vădeni, dar, mai ales, din aşezările şi necropolele de tip Sântana de Mureş de la Bârlad-Valea Seacă, Pogoneşti-“La Movilă” şi Polocin-“Islaz” (sec. IV-V). Dintre piesele istorice, amintim actele şi armele din epoca lui Ştefan cel Mare (mai ales, de la Cetatea de pământ), dar şi cele din timpul lui Al. I. Cuza. Cabinetul numismatic cuprinde monede romane şi bizantine de la Conţeşti şi Puieşti, dar şi medievale de la Perieni, Blăgeşti, Bârlad-Dumbrava Roşie şi Vadurile. Sunt expuse şi o serie de ordine, medalii şi decoraţii ale unor eroi bârlădeni.
Secţia Ştiinţele Naturii (înfiinţată încă din 1956) ilustrează flora şi fauna din judeţul Vaslui şi cuprinde colecţiile: păsări şi mamifere naturalizate; paleontologie; „fantezii ale naturii” - cu obiecte artistice create de Natură; petrografie; observatorul astronomic. Secţia de Personalităţi bârlădene (intitulată Bârladul cultural la sfârşitul mileniului doi) ilustrează, prin exponatele sale, efervescenţa culturală a urbei de atunci şi a Academiei bârlădene, cu personalităţile şi instituţiile implicate. Pot fi văzute portretele sau scrierile lui Gh. Roşca-Codreanu, Iacov Antonovici, Stroe Belloescu, George Tutoveanu, Al. Vlahuţă, Tudor Pamfile, V. C. Nicolau, preotul Toma Chiricuţă, Gh. Vrabie, poetul C.D. Zeletin, dar şi tipărituri bârlădene din epoca modernă („Bârladul”, „Paloda literară”, „Documente răzăşeşti”, „Păstorul Tutovei” etc.) sau contemporană (cărţi ale unor renumiţi scriitori bârlădeni).
În sediul central al muzeului (monument istoric din 1890, fostă clădire a Prefecturii judeţului Tutova) poate fi vizitată Secţia de Artă românească contemporană care cuprinde lucrări de artă ale unor mari artişti români, dar şi un segment etnografic cu obiecte care reflectă ocupaţiile, portul popular şi tradiţiile locuitorilor de pe văile Bârladului şi ale Tutovei.
Teatrul “Victor Ion Popa” Bârlad
A luat fiinţă la data de 20 martie 1955, iar în 1956 teatrului i se conferă numele eminentului om de cultură, originar din Bârlad, Victor Ion Popa. Teatrul funcţionează în fosta sală a Curţii cu Juri a Judeţului Tutova.
De-a lungul timpului teatrul a respectat o politică repertorială, având ca repere valoarea artistică şi diversitatea. De asemenea, şi-au adus contribuţia la dezvoltarea şi promovarea activităţii teatrale o serie de personalităţi de seamă ale vieţii culturale româneşti precum Sică Alexandrescu, Radu Beligan, Dina Cocea, Marcela Rusu, Mihai Tofan, Adriana Leonescu, Valentin Silvestru, Radu Popescu, Ştefan Oprea, Constantin Paiu.
Teatrul "Victor Ion Popa" şi-a intensificat activitatea de promovare a spectacolelor sale prin intermediul turneelor efectuate în ţară şi străinătate.
Casa Sturdza (Muzeul Colecţiilor) Bârlad
Clădire monument, construită la sfârşitul secolului al XVIII-lea, începutul secolului al XIX-lea, a aparţinut spătarului Alexandru Sturdza. În anul 1826 îndeplinea şi funcţia de epitrop al Obştei Târgului Bârlad. Clădirea a fost donată oraşului de către urmaşii familiei Epureanu. De-a lungul timpului a funcţionat în acest spaţiu Administraţia financiară şi, în ultimul timp, Judecătoria Bârlad, până în anul 1977, când în urma distrugerii clădirii, Judecătoria s-a mutat.
Din anul 1978 clădirea trece în administrarea muzeului, fiind înscrisă pe lista monumentelor pentru a fi salvată de la demolare.
În perioada 1980-1993, clădirea a fost consolidată, devenind sediul secţiei de artă unde au fost expuse şapte colecţii, intrate ca donaţii în patrimoniul muzeului: artă românească şi universală şi istorie militară.
Casa Sturdza adăposteşte 7 colecţii intrate ca donaţii:
- Colecţia de artă comparată Rita şi prof. dr. Ion Chiricuţă (cu obiecte de artă populară românească, artă medievală românească şi universală, dar şi cu lucrări ale lui Ştefan Luchian, Theodor Palady, N. N. Tonitza, Ştefan Dumitrescu, Oscar Han etc.);
- Colecţia de artă plastică românească contemporană a dr. Constantin Teodorescu (cu lucrări ale lui Corneliu Baba, Ion Irimescu, Al. Ciucurencu, Dragoş Pătraşcu, Vasile Grigore, Corneliu Vasilescu, Paul Neagu, Elena Uţă Chelaru, Traian Brădean, Horia Bernea, Costin şi Cela Neamţu etc.);
- Colecţia de artă a actriţei Clody Bertola şi a Olgăi Pelimon (cu lucrări ale pictorului Şt. Constantinescu);
- Colecţia de obiecte de cult a preotului stavrofor Vasile C. Ursăcescu;
- Colecţia de artă militară a col. ing. Ion Negoescu;
- Colecţia de artă şi de carte a prof. George Ivaşcu.
Pavilionul Muzeal “Marcel Guguianu” Bârlad
A fost deschis publicului larg în anul 2004, suprafaţa acestuia extinzându-se din 2008.
Un rol esenţial în ridicarea acestei construcţii l-a avut donaţia marelui sculptor bârlădean constând în sculptura, machete, grafica, mobilier, obiecte personale, care au condus la refacerea atelierului artistului şi prezentarea operei. Activitatea sa se reflectă în opere de sculptură monumentală, ansambluri statuare, busturi de bronz şi marmură ale unor scriitori, savanţi, actori, care sunt amplasate în parcuri, grădini publice, instituţii, muzee.
Galeria de Artă “N. N. Tonitza” Bârlad
În incinta acestei clădiri îşi desfăşoară activitatea Fundaţia culturală “Dr. Constantin Teodorescu” şi redacţia publicaţiei “Bârladul”, devenind un spaţiu al spiritualităţii bârlădene, un loc de unde unii artişti să se poată lansa în viaţa cultural-artistică românească.
Din anul 1994, Fundaţia “Dr. Constantin Teodorescu”a luat în administrare directă şi finanţare proprie Galeria de Artă „N.N. Tonitza”, reamenajând-o, reorganizând-o şi în cadrul căreia, de atunci şi până azi, activitatea cultural-spirituală nu a cunoscut întreruperi.
Episcopia Huşilor
În anul 1598, teritoriul Episcopiei înfiinţate în Curtea domnească ctitorită de Ştefan cel Mare, la sfârşitul secolului al XV-lea, se compunea din ţinuturile Fălciului, Lăpuşnei, Orheiului şi Soroca, pierdute în 1812.
În 1813 a primit ţinutul Vasluiului, în 1852 ţinuturile Tutovei şi Covurluiului, iar în 1864, a preluat ţinutul Cahul în locul Covurluiului. Mulţi dintre ierarhii Episcopiei s-au înscris în galeria marilor personalităţi: mitropolitul Dosoftei (cel care a scris „Psaltirea în versuri”- 1673); Mitrofan (cel care a tipărit „Biblia de la Bucureşti”-1688); Veniamin Costache (membru fondator al Academiei Mihăilene de la Iaşi-1866); Melchisedec Ştefănescu (membru de onoare al Societăţii Academice Române-1870); Iacov Antonovici (membru corespondent al Comisiunii Monumentelor Istorice - 1914, şi al Academiei Române - 1919, ctitorul muzeului eparhial - 1926; Grigore Leu, care a înzestrat episcopia cu o tipografie; P.S. Ioachim, întemeietor al depozitului de carte veche şi actualului muzeu al eparhiei.
Pe lângă episcopie au funcţionat în chilii şi clădiri proprii, o serie de şcoli aşa cum au fost cele întemeiate din porunca domnului Grigore II Ghica, şcoala de catiheţi şi seminarul ortodox.
Biblioteca Muncipală “Mihail Ralea” Huşi
S-a înfiinţat în anul 1942 şi poartă numele eseistului, sociologului, filosofului şi diplomatului huşean Mihail Ralea. Deţine peste 100.000 de unităţi de bibliotecă, oferind publicului servicii de împrumut (adulţi şi copii) şi consultarea documentelor la sala de lectură, expoziţii de carte prilejuite de aniversări şi comemorări ale unor personalităţi locale, naţionale şi universale, expoziţii de pictură şi desen, lansări de carte, simpozioane. De la înfiinţarea sa şi până astăzi, Biblioteca municipală din Huşi a fost coordonată de următorii directori: Ana Sobor (1950-1954), Aneta Ocrainiciuc (1954-1960), Vasile Folescu (1960-1968), Constantin Timofte (1968-1974), Dimitrie Grigoraş (1974-1975, 1976-1980), Constantin Donose (1975-1976), Ecaterina Romila (1980-2007), Alina-Cipriana Tudose (în prezent).
Muzeul Municipal Huşi
A luat fiinţă în anul 1956, în urma iniţiativei unui grup de intelectuali, sprijiniţi de autorităţile locale. La început muzeul a funcţionat în clădirea Şcolii generale nr. 3, apoi într-o clădire din centrul oraşului, din 1960 în clădirea Palatului episcopal, iar din 1983 în Casa “Adam Mitache”, situată pe strada General Teleman nr. 8.
Clădirea în care activează actualmente muzeul a fost construită la sfârşitul secolului al XIX-lea (1880), aparţinând lui Adam Mitache, fost prefect al judeţului Fălciu. Ridicată în stil ecleptic, bogat ornamentată cu stuf la exterior şi interior, casa a fost înscrisă în lista monumentelor istorice de arhitectură în 1992.
Patrimoniul muzeal s-a constituit pe baza unor colecţii şcolare de la licee precum “M. Kogălniceanu” (actualmente “Dimitrie Cantemir”) şi “Cuza Vodă”, cât şi pe baza donaţiilor. În anul 1958 s-a constituit colectivul ştiinţific al muzeului, compus din: înv. Gheorghe Melinte, prof. Ştefan Bujoreanu, prof. Mihai Ciobanu, Constantin Enache, Elena Chirică şi Mihai Cărăuşu.
Colecţiile muzeului au fost grupate pe următoarele secţii: arheologie, istorie, etnografie şi ştiinţele naturii (până în 1979). Muzeul municipal din Huşi mai dispune şi de o colecţie de artă plastică, cu lucrări semnate de Gheorghe Tattarescu, Otto Brice, C. Angheluţă, Adina Paula Moscu, etc.
Muzeul, care aparţine domeniului public local, este astăzi închis publicului din cauza stării de conservare a monumentului, impunându-se măsuri urgente de consolidare-restaurare şi salvare a colecţiilor, dovezi de neînlocuit ale istoriei municipiului Huşi şi ale fostului judeţ Fălciu.
Muzeul viticulturii Huşi
A fost creat în cadrul Şcolii Viticole din Huşi de către prof. Avram D. Tudosie. Stăruinţa şi munca neobosită au creat un adevărat sanctuar al vinului şi au lăsat generaţiilor viitoare informaţii referitoare la modul în care se transformau strugurii în vin. Colecţia muzeului este îmbogăţită cu sute de tipuri de vinuri, şi ca un supliment unic există o colecţie de peste 150 de butuci de viţă de vie sculptaţi cu figuri antropomorfe şi zoomorfe de către mama natură.
Muzeul caricaturii Huşi
Este situat în localul Casei de Cultură “Alexandru Giugaru”.
Sprijinit de Casa de Cultură Huşi, al cărui director, Sergiu Găină, a înţeles că nu se poate face cultură fără artă, grupul de caricaturişti din “PUNCT GRUP” au iniţiat un muzeu al caricaturii la Huşi, muzeu care se numără printre puţinele din ţară cu acest profil. În 1989 membrii acestui grup au iniţiat Salonul de Grafică satirică şi umoristică “Damigenius”. Mari nume ale caricaturii româneşti precum Constantin Ciosu, Pavel Botezatu, Constantin Pavel, Victor Chiriloaie, Mihai Boaca, Dan Silviu Turculeţ, Doru Axinte, Mihăiţă Porumbiţa, sau caricaturişti recunoscuţi, cum ar fi Costel Pătrăşcan, Cristian Ţopan, Aurel Ştefan Alexandrescu, sunt membri ai Federaţiei Organizaţiilor Europene a Caricaturiştilor (FECO).
Muzeul Episcopal Huşi
A funcţionat din 12 februarie 1915 în Palatul Episcopal la iniţiativa episcopului Iacob Stamate. În anul 2004 s-a hotărât mutarea muzeului eparhial din Palatul Episcopal în această clădire.
Muzeul are în colecţie fond de carte veche cu peste 4900 de exemplare. Printre cele mai valoroase se numără: “Cazania lui Varlaam” (1643), “Sfânta Evanghelie” (1644), “Biblia de la Blaj” (1795), “Evanghelia” (1682). Icoanele pe lemn sunt pictate de artişti din mediul rural, cu ecouri din stilul brâncovenesc.
Cercul Militar Huşi
A fost înfiinţat în anul 1997, prin Ordinul Ministerului Apărării Naţionale, fiind recunoscut ca persoană juridică şi instituţie de interes general al armatei. Clădirea Cercului Militar Huşi este situată în parcul central al oraşului, având arhitectură clasică şi decoraţiuni picturale sugestive.
Cercul Militar este o instituţie destinată desfăşurării activităţilor cultural-educative, de protocol, ştiinţifice, de relaţii publice, sărbători ale cadrelor militare. Acesta oferă publicului activităţi cultural-educative, lansări şi prezentări de carte, expoziţii de artă plastică, iconografie, numismatică, cinegetică.
În prezent, instituţia a devenit un centru cultural-educativ reprezentativ al armatei, cu implicaţii în viaţa cultural-artistică a municipiului Huşi.
Judeţul Vaslui