Judeţul Vaslui
Instituţii de învăţământ
Învăţământul vasluian - Scurt istoric
Istoria învăţământului vasluian cunoaşte o evoluţie de-a lungul mai multor secole, fiind consemnată atât în documente scrise cât şi în mărturii ale unor personalităţi de seamă.
Principalul factor de cultură spirituală pentru perioada medievală l-a constituit biserica. Astfel, călugării slavi, refugiaţi pe meleagurile noastre, au întemeiat mănăstiri, adevărate focare de cultură, în jurul cărora se înfiinţează şi primele şcoli româneşti cu elevi adunaţi din satele vecine şi din principalele oraşe existente atunci.
Pe lângă aceştia, existau şi boieri locali care îşi aprofundaseră studiile la Academia Mihăileană înfiinţată de Vasile Lupu la Iaşi, la Colegiul latin de la Cotnari, la şcoala de pe lângă Episcopia Huşilor.
Un rol important în dezvoltarea învăţământului vasluian din vremea domnitorului Ştefan cel Mare l-au jucat Curtea domnească şi Biserica “Sf. Ioan Prediteci”. Cancelaria domnească poate fi considerată prima şcoală, aici redactându-se curent acte oficiale.
În perioada domniilor fanariote se emit primele legi privitoare la înfiinţarea şcolilor, îndeosebi în oraşele mari şi pe lângă episcopii.
Din arhivele existente reiese că prima şcoală publică din judeţul Vaslui a fost înfiinţată în 1841, în urma demersurilor repetate ale Elenei Şubin (născută Ghica), soţia colonelului Alexe Şubin.
În anul 1858, Comitetul de inspecţie notează întemeierea şcolii publice de fete în oraşul Vaslui. În timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, în 1860, îşi desfăşura activitatea şcoala publică de băieţi.
În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, nu existau în judeţ şcoli normale, singura instituţie de învăţământ care a rezistat fiind Şcoala publică nr. 1.
Odată cu reforma învăţământului, prin aplicarea Legii instrucţiunii publice din 1864, începe o nouă etapă în istoria învăţământului vasluian. Ca urmare a aplicării Legii lui Cuza, în oraşul Vaslui iau fiinţă noi unităţi şcolare: o clasă de gimnaziu în anul şcolar 1879-1880, Şcoala primară de băieţi nr. 2 (februarie 1887), Şcoala primară de fete nr. 2 (1889), Gimnaziul real “M. Kogălniceanu” (1 septembrie 1890), Şcoala profesională de fete (1898).
Se notează în unele documente existenţa unor şcoli israelite cu un număr mare de elevi (Şcoala israelită Assey Tow pe strada Gh. Lazăr nr. 12, Şcoala israelită de fete “Cultura”, trei azile confesionale şi o grădiniţă de copii) şi a unor pensioane, cum ar fi cel francez condus de Al. Leblanch.
În martie 1898 noul ministru al învăţământului, Spiru Haret, emite o nouă lege cu o importanţă deosebită în ceea ce priveşte extinderea reţelei şcolare cu noi unităţi. Se consolidează astfel în această perioadă Şcoala profesională de fete Vaslui, înfiinţată în (1898), iar apoi se deschide Şcoala inferioară de meserii Vaslui (1904). De asemenea, se înfiinţează Şcoala normală de băieţi “Ştefan cel Mare” şi Liceul ortodox de fete.
Gimnaziul real “Kogălniceanu” din Vaslui se transformă în Liceul “Mihail Kogălniceanu”, pe lângă liceu funcţionând şi Şcoala inferioară de meserii. Pe lângă acestea mai funcţionau: Şcoala normală de băieţi “Ştefan cel Mare” cu 6 clase, Liceul ortodox de fete, cu 8 clase, Şcoala profesională de fete, cu 5 clase şi Şcoala de meserii.
Învăţământul vasluian între cele două războaie mondiale cunoaşte o adevărată schimbare: se consolidează şcolile deja existente şi se construiesc noi localuri, apar societăţi literare şi ştiinţifice conduse de profesori, se editează reviste pentru profesori şi elevi.
Un eveniment important în viaţa şcolii şi a oraşului a fost organizarea Congresului învăţătorilor din judeţul Vaslui în anul 1937.
O nouă lege pentru organizarea învăţământului primar şi normal a fost emisă la 27 mai 1939. La Vaslui iau fiinţă noi ateliere în cadrul şcolilor existente până la acea dată: Şcoala de meserii, Gimnaziul industrial de băieţi, Şcoala profesională de fete.
Învăţământul din urbea Vasluiului cunoaşte o perioadă nefastă din cauza, în primul rând, a începerii celui de-al doilea război mondial în iunie 1941.
După război, în 1945, au luat fiinţă gimnaziile unice. Odată cu terminarea războiului intră în vigoare şi o reformă a învăţământului ce a fost elaborată după model sovietic. Astfel, s-a laicizat întreg învăţământul prin separarea şcolii de biserică. De asemenea, toate gimnaziile unice se desfiinţează şi o parte se transformă în şcoli primare. Reţeaua şcolară din oraşul Vaslui cuprindea: Şcoala Medie Mixtă, Şcoala Medie nr. 2, Liceul “Mihail Kogălniceanu”, Şcoala Medie Tehnică de Administraţie Economică, Liceul Economic, Şcoala generală nr. 2, Şcoala generală nr. 5. Pot fi incluse aici şi şcolile din suburbii: Moara Grecilor, Brodoc, Bahnari, Gura Bustii şi Rediu-Brodoc.
Odată cu reîmpărţirea administrativ-teritorială din februarie 1968, s-a simţit nevoia extinderii şi diversificării liceelor de specialitate. În anul şcolar 1974-1975 funcţionau la Vaslui următoarele unităţi şcolare: 18 cămine şi grădiniţe; 5 şcoli generale, un liceu real, un liceu mecanic, un liceu de textile şi confecţii, un liceu de construcţii.
După anul 1975 s-au dat în folosinţă noi clădiri cu 16 săli de clasă, înfiinţându-se Şcolile cu clasele I-VIII nr. 7, 8 şi 9 ajungându-se astfel ca în anul 1989 să funcţioneze 9 şcoli cu clasele I-VIII, 5 licee, 25 grădiniţe de copii şi 4 şcoli profesionale.
În ultima etapă a dezvoltării învăţământului, după anul 1990, s-a menţinut aceeaşi reţea a unităţilor şcolare, existând totuşi unele modificări în profilul liceelor. Au apărut de asemenea mai multe şcoli postliceale pe lângă licee sau particulare.
În prezent sistemul de învăţământ vasluian trece printr-o perioadă de restructurare şi modernizare, atât în ceea priveşte reţeaua şcolară şi preşcolară, cât mai ales conţinutul procesului de învăţământ, care se adaptează noilor condiţii ale societăţii moderne.
Instituţii de învăţământ
[ Vaslui ]
Pensionul de la Vaslui (1859-1860)
În prima jumătate a secolului al XIX-lea, în Moldova, apar mai multe pensioane cu predare în limba franceză. Din cercetarea arhivei Şcolii primare de băieţi nr. 1 Vaslui s-au găsit documente care atestă prezenţa unui pension la Vaslui. Acesta s-a înfiinţat în septembrie 1859, sub conducerea francezului Alexandre Leblanc.
Pensionul s-a desfiinţat la sfârşitul anului 1860.
Şcoala primară de fete nr. 2 – Vaslui (1889-1948)
A luat fiinţă în 1889 în urma aplicării Legii instrucţiunii publice din decembrie 1864, numită şi Legea lui Cuza. Şcoala a funcţionat pe strada Ştefan cel Mare, cu un număr redus de clase şi eleve. În anul 1894 , Şcoala va funcţiona cu un număr de 89 eleve. După Reforma lui Spiru Haret din anul 1898 Şcoala a început să cuprindă un număr mai mare de eleve.
Înaintea primului război mondial şcoala a fost condusă de următoarele institutoare: Eufrosina Tiron (1910), Sofia Păun (1915). După război, în 1919, în cadrul şcolii vor funcţiona şi cursuri complementare.
În anul 1932, directoarea şcolii va fi numită institutoarea Ecaterina Mitru, în anii următori fiind menţionate următoarele: Emilia Zaharia, Elena Efstate, Aglaia Pavlov, Laura Filipiuc, Staliana Stoian şi Maria Docan.
În urma cutremurului din noiembrie 1940, Şcoala primară de fete nr.2 se dărâmă şi nu mai poate fi refăcută. Şcoala va fi mutată într-un local mai bun, pe strada Dr. Scarlat nr. 21, iar Şcoala nr. 1 de băieţi pe strada Ştefan cel Mare nr. 145.
Şcoala a fost desfiinţată o dată cu reforma învăţământului din anul 1948.
Liceul Teoretic “Mihail Kogălniceanu” Vaslui
Gimnaziul real “Kogălniceanu” se deschide în anul 1891, construirea acestui local fiind sprijinită de către Theodor Rosetti, fratele Elenei Cuza, fost prefect de Vaslui şi şeful guvernului în perioada 1888-1889.
Pe data de 1 septembrie 1893 gimnaziul îşi schimbă locaţia de pe strada Ştefan cel Mare în noua clădire în care funcţionează astăzi Şcoala nr. 3.
În anul 1904 la ordinul Ministrului Instrucţiunii din acea perioadă gimnaziul s-a repartizat astfel: pentru Şcoala de meserii o jumătate din clădirea gimnaziului, sala de gimnastică şi subsolurile. Mai târziu în acelaşi local se înfiinţează Şcoala comercială elementară.
În anul 1918 director al acestei instituţii devine Constantin Moisil, profesor de istorie, arheolog şi numismat român care va fi numit la Bucureşti directorul general al Arhivelor Statului. În anul 1923 gimnaziul se transformă în Liceul “Mihail Kogălniceanu” Vaslui şi va funcţiona sub acest nume până la reforma învăţământului din 1948, când devine Şcoală Medie Mixtă.
Printre cei care au sprijinit liceul au fost: Generalul Ion Răşcanu, prefectul judeţului, avocatul Mihai Negură, deputat şi Dr. Theodoru, preşedintele comitetului şcolar. La conducerea liceului se afla în acea perioadă Constantin Capră, care devine mai târziu primar.
Clădirea liceului a fost grav avariată de seismul din noiembrie 1940 şi de bombardamentul aerian din zilele 23 şi 24 august 1944.
În anul 1962 sub conducerea profesorului Constantin Alexandru, liceul îşi va muta locaţia într-o clădire nouă, construită tot pe strada M. Kogălniceanu, în apropierea localului vechi, devenit Şcoala generală de 8 ani nr. 3.
De-a lungul timpului s-au mai construit următoarele: un internat şcolar, o cantină modernă şi o sală de sport cu aparatură modernă. În perioada anilor 1977 şi 1986, clădirea a fost afectată, necesitând reparaţii capitale. Cele mai recente reparaţii şi amenajări au avut loc în anul şcolar 1997-1998, schimbându-se aspectul liceului atât în exterior cât şi în interior.
Printre persoanele marcante ale culturii noastre care urmat cursurile acestui liceu se numără: academicienii Gheorghe Vrânceanu, Grigore Moisil, Nicolae Macarovici, profesorii Al. Savu, V.I. Cataramă, actorii Aglae Pruteanu, Constantin Tănase, Ştefan Ciubotăraşu.
Şcoala profesională de fete – Vaslui (1898-1948)
Această instituţie a luat fiinţă ca urmare a aplicării Reformei lui Spiru Haret din martie 1898, precum şi a Legii asupra învăţământului profesional din martie 1889.
După anul 1915 şcoala se numeşte “Gheorghe şi Smaranda Mircea” şi a funcţionat pe strada Mihail Kogălniceanu, în faţa gimnaziului “M. Kogălniceanu”.
În perioada 1915-1916 , Şcoala profesională de fete Vaslui era condusă de Lucia Ursulescu, profesor de limba română. După primul război mondial, între 1918-1919 directoare era Domnica Chirescu.
În anul şcolar 1934-1935 Şcoala profesională de fete avea ca director pe doamna Florian Elena. Alături de aceasta mai predau următoarele cadre didactice: Elena Nicolau, Eugenia Udrea, Ecaterina Cătănescu, Ana Codrescu, Maria Răşcanu, Elena Ştefănescu.
Şcoala a fost desfiinţată o dată cu reforma învăţământului din 1948.
Şcoala Normală de Băieţi “Ştefan cel Mare” Vaslui (1919-1927)
Şcoala normală şi-a deschis cursurile în septembrie 1919 în localul Şcolii nr. 1 de fete, iar apoi se mută în localul Gimnaziului “M. Kogălniceanu”. Primul director a fost numit C. I. Botez, alături de un colectiv didactic format din: Th. Tomida, I. B. Miulescu, Elizeu Mavrodin, Gh. Cotea, Gh. Volonte, Const. Chirica.
În anul 1923 a început construcţia noului edificiu pentru Şcoala Normală pe un teren aflat la marginea oraşului. Cursurile Şcolii normale s-au desfăşurat într-un loc nou în anul şcolar 1926-1927.
Liceul Ortodox de Fete Vaslui (1919-1946)
Liceul ortodox de fete Vaslui şi-a început activitatea la 1 septembrie 1919, la iniţiativa comitetului Societăţii ortodoxe a femeilor române, filiala Vaslui.
În timpul primului an de la înfiinţare directoare a acestui liceu a fost Olga Valente, preşedinta Societăţii ortodoxe a femeilor române, Filiala Vaslui. Din cadrul colectivului didactic făceau parte următorii profesori: Ulea Costin, T. Tomida, I.B. Miulescu.
Liceul a funcţionat într-un local situat pe strada Ştefan cel Mare, nr. 35, proprietatea inginerului Henri Theodoru din Bucureşti. Liceul a fost desfiinţat imediat după cel de-al doilea război mondial.
Liceul Teoretic de Fete Vaslui (1945-1948)
A luat fiinţă la 1 aprilie 1945, funcţionând în localul Gimnaziului comercial de băieţi cu un număr redus de 4 clase. Prima directoare a liceului a fost Camelia Lazăr, având următorul colectiv de cadre didactice: Ciocan Ecaterina, Zaharia Emilia, Enea Lupu Fevronica, Grecu Maria, Melciniuc Ana, Paraschiv Cornelia, Cărare Eugenia.
După reforma învăţământului din anul 1948, Liceul teoretic de fete a devenit Şcoala Medie nr. 2, având o altă structură şi încadrare. Astfel s-a redus considerabil numărul claselor de liceu şi s-a mărit numărul claselor primare şi gimnaziale. În anul şcolar 1954-1955 director al şcolii devine Erlichman Clementina.
În anul şcolar 1957-1958, şcoala s-a numit Şcoala Medie Mixtă nr. 2 Vaslui, apoi Liceul de cultură generală nr. 2, funcţionând pe strada Mihai Viteazul, nr. 10.
Din anul 1974, Liceul nr. 2 Vaslui trece sub patronajul Ministerului Industriei Uşoare şi va deveni Liceul Industrial nr. 2, textil şi de confecţii. De asemenea în acelaşi an se mută în clădire nouă pe strada Traian nr. 1, iar în vechea clădire va funcţiona Şcoala generală nr. 4.
Şcoala Pedagogică de Fete Vaslui (1949-1956)
Instituţia de învăţământ a fost înfiinţată după reforma învăţământului din anul 1948. Şcoala s-a deschis la 1 septembrie 1949, în localul fostului Liceu ortodox de fete de pe strada Ştefan cel Mare, lângă Biserica “Sf. Ioan”.
Printre directorii acestei instituţii s-au numărat de-a lungul timpului: Huţu Aurora, Cărare Elena, Banu Florentina şi apoi Erlichman Clementina. Dintre profesorii care au activat în cadrul acestei instituţii amintim: Cotoranu Dumitru, Popa Eugenia, Simiuc Elena, Morăraşu Aurelia, Bogdan Gabriela, Cazacu Andrei etc.
Şcoala dispunea de un internat şi o cantină pentru 155 de eleve, alături de o bibliotecă de 760 de volume.
În anul 1956 Şcoala Pedagogică de Fete se desfiinţează.
[ Bârlad ]
Primele pensioane îşi fac apariţia la Bârlad în preajma anului 1837 şi anume: Pensionul lui Jaques Caillot, Pensionul lui Subinschi şi cel al lui Simon Berg. Acestora li se adaugă în anul 1846 Pensionul lui Iloan Feodorovici Haşev Sasei şi primul Pension franco-român a doamnei Anne Bourguillon.
La mijlocul secolului al XIX-lea se întâlneau în Bârlad cinci pensioane, patru pentru băieţi în limba franceză şi unul pentru fete în limba franceză al doamnei Boar. Un alt pension celebru al vremii era Pensionul de fete al Pulcheriei Olivari, deschis în 1857, având un număr de 20-23 de eleve. Acesta a funcţionat ulterior sub denumirea de “Externatul de fete Drouhet” până în anul 1895, când a fost preluat de "Institutul de domnişoare" al Clotildei Dimitriu, fostă Weinrich, şi care mai apoi se transformă în "Institutul de Profesori Asociaţi".
Şcoala Normală de învăţători din Bârlad
Şcoala normală de învăţători, purtând numele de “Principele Ferdinand”, s-a înfiinţat la 29 septembrie 1890 din iniţiativa Societăţii pentru învăţătura poporului român, secţiunea Tutovei.
La început instituţia a avut drept locaţie casa lui Panainte Velicovici, situată în cartierul Podeni din Bârlad. Din anul 1893 şcoala îşi mută sediul în casa Drouhet, unde a funcţionat şi un pension de fete cu acelaşi nume. Între 1893-1897 s-a ridicat în partea nordică a oraşului un local propriu pentru această instituţie.
În anul 1870 primul director al acestei şcoli Ioan Popescu, însoţit de către institutorul Daniel Montani au reuşit să selecteze 60 de băieţi, care au format prima promoţie de elevi ce au urmat cursurile unei şcoli de elită din acea perioadă.
În societatea acelor vremuri, aflată într-un proces de tranziţie spre modernitate, educaţia presupunea sacrificii în primul rând de ordin financiar. Astfel întreţinerea şi taxele mult prea mari făceau ca doar copii provenind din familii înstărite să poată avea acces la asemenea instituţii de elită.
Şcoala nr 1 “Iorgu Radu” Bârlad
Şcoala nr.1 “Iorgu Radu” Bârlad, monument istoric şi de patrimoniu, a început să fie construită în anul 1921, odată cu înfiinţarea primului Liceu de fete din oraş, fiind terminată parţial în anul 1928. Inaugurarea noului imobil a fost făcută la 14 iulie 1936, într-un cadru festiv, bucurându-se de prezenţa fostului ministru al Instrucţiunii Publice din acea perioadă, dr. C. Anghelescu. Pentru acest eveniment deosebit de important pentru istoria acestei instituţii stă mărturie placa de marmură, restaurată de curând şi amplasată pe holul central al şcolii, unde figurează numele lui Iorgu Radu şi al dr. C. Anghelescu, ministrul Instrucţiunii Publice.
În faţa şcolii este amplasat bustul lui Emil Gârleanu, realizat de sculptorul vasluian Gheorghe Alupoaie în anul 1971. În patrimoniul şcolii se mai află două busturi de bronz aparţinând sculptorului bârlădean I.C. Dimitriu Bârlad, intitulate sugestiv Mama şi Tata, realizate în 1920, respectiv 1924, fiind reprezentări plastice ale părinţilor sculptorului bârlădean.
Odată cu trecerea timpului, Liceul de fete “Iorgu Radu” din Bârlad a cunoscut o serie de transformări şi şcoala a purtat diferite denumiri: “Şcoala generală de 7 ani – nr.1”(1958), “ Şcoala generală de 10 ani – nr.1” (1962-1965), „Şcoala generală nr.1” (1965-1966), „Şcoala generală de 10 ani – nr.1” (1967-1973), „Şcoala generală nr. 1”(1974-1977), „Şcoala cu clasele I – VIII ” (1979-1996). Din anul 1996 s-a revenit la numele şcolii, respectiv Şcoala nr. 1 “Iorgu Radu” Bârlad.
Colegiul Naţional Gheorghe Roşca Codreanu Bârlad
A fost inaugurat la 20 octombrie 1846 sub denumirea de “Clasul fundaţiei Codrianului” la iniţiativa comisului Gheorghe Roşca Codreanu, descendent al spătarului Ioan Codreanu.
Primul director al „ Clasului real al Codrianului” a fost Ioan Zăhărescu. În perioada 1846 – 1858 au funcţionat ca profesori: Ioan Zăhărescu, Iosif Popescu – Patriciu, Ioan Ionescu, Costachi Nanu, Ioan Popescu, I. Praja, G. Georgescu, Tertulian Tobias, I. Zmeu, Stavrat, I. Dumbravă.
La 13 septembrie 1858, „ Clasul real Codreanu” şi-a încetat existenţa, transformându-se în Gimnaziul „ Codreanu”.
În luna august a anului 1860 Ministrul Cultelor şi Instrucţiunii Publice din acea perioadă, Mihail Kogălniceanu, cere domnitorului Al. Ioan Cuza ca gimnaziul din Bârlad să poarte numele fondatorului Codreanu, primind şi încuviinţarea de la acesta. Inscripţia „ Gimnaziul fraţilor Gheorghie şi Neculai Codrianu Roşca, fundat la anul de la Hristos 1858 Octombrie 1” a fost montată la 23 aprilie 1862, ocazie cu care s-a sărbătorit onomastica lui Gheorghe Roşca Codreanu, cu o slujbă religioasă.
În ceea ce priveşte locaţia, gimnaziul şi-a mutat sediul din chiliile bisericii Vovidenia în chiliile bisericii Domnească, din centrul oraşului. În toamna anului 1862 gimnaziul era complet, având patru clase, iar în anul şcolar 1864 – 1865 s-a înfiinţat şi la Gimnaziul Codreanu clasa a V-a, gimnaziul transformându-se, astfel, în liceu.
La 1 septembrie 1864 s-au deschis cursurile „Liceului Codreanu”, în prezenţa oficialităţilor judeţene şi locale.
În anul 1885 a început construcţia actualei clădiri a liceului, inaugurarea ei având loc la 27 aprilie 1886, în prezenţa ministrului Instrucţiunii Publice, Dimitrie A. Sturdza şi a secretarului general, Spiru Haret.
În luna noiembrie 1946, liceul şi-a sărbătorit centenarul existenţei sale, ocazie cu care este ridicat la rangul de „ Colegiul Naţional Gheorghe Roşca Codreanu”. După reforma din 1948, instituţia cunoaşte mai multe denumiri: Şcoala medie de 10 ani, Şcoala medie de băieţi nr. 2, Şcoala medie mixtă nr. 1, Şcoala generală de 7 ani nr. 1, Şcoala medie nr. 2, Liceul nr. 2, Liceul de matematică – Fizică Gheorghe Roşca Codreanu, Liceul teoretic Gheorghe Roşca Codreanu.
De la data de 1 septembrie 1996, se revine la denumirea de Colegiul Naţional Gheorghe Roşca Codreanu. Printre personalităţile marcante ale culturii româneşti care au urmat cursurile acestui liceu se numără: Alexandru Philippide, Alexandru Vlahuţă, Theodor Angheluţă, Gheorghe Negrescu, Ştefan Procopiu, Constantin Parfene.
[ Huşi ]
Şcoala de pe lângă Episcopie din Huşi
Şcoala a fost înfiinţată la data de 25 decembrie 1747, din iniţiativa domnitorului Grigore Ghica. Această şcoală este considerată cea dintâi instituţie de învăţământ din ţinutul Fălciului. Predarea se făcea în limbile slavonă şi română, iar învăţătorii erau scutiţi de bir de la visterie.
Şcoala primară nr. 1 de băieţi
A fost înfiinţată ca urmare a aplicării Regulamentelor Organice din perioada anilor 1831-1832, fiind cea dintâi şcoală primară a municipiului Huşi. A fost coordonată de C. Zefirescu, Al. Corlăţeanu, Costache Naum, Ion Dumbravă, Gavril Andrian, V. Filipescu, Emilia Popovici, Panainte Bogdan, I. Pralea.
Primele şcoli particulare din municipiul Huşi sunt considerate a fi şcolile situate pe lângă biserici şi pensioanele. Astfel în preajma anului 1839 în Huşi funcţionau următoarele şcoli particulare: şcoala de la Biserica “Înălţarea Domnului”, coordonată de către diaconul Pavăl, şcoala de lângă Biserica “Sfântul Dumitru”, şcoala de la Biserica “Sfinţii Voievozi” coordonată de Ion Bendechi, şcoala de la Biserica “Sfântul Nicolae” coordonată de C. Bucovineanu, şcoala preotului Vasile şi şcoala profesorului Ioan Iconomu.
În anul 1842 exista un pension de fete deschis de spiţerul Andrei von Alt, în anul 1846 s-a deschis un pension de băieţi condus de Gh. Teodoru, unde se predau limbile franceza, germana şi latina.
Seminarul teologic “Sfântul Ioan Gură de Aur” din Huşi
Seminarul teologic de la Huşi a fost înfiinţat în anul 1852, în timpul episcopului Meletie Istrati, funcţionând până în anul 1893 în casele Elenei Panu, mama lui Anastasie Panu. Primul director al Seminarului din Huşi este Veniamin Arhipescu, însă pentru puţină vreme, până în anul 1853.
Sub atenta supraveghere a episcopului şi a administratorului seminarului s-a reuşit construcţia unui local propriu şi înfiinţarea unei biblioteci, pentru buna desfăşurare a procesului de învăţământ. Construcţia seminarului are o temelie de piatră, având 21 de camere, un beci, un turn cu ceasornic. În anul 1893, Seminarul Teologic din Huşi va fi desfiinţat, iar în clădire se va instala gimnaziul Anastasie Panu şi şcoala de cântăreţi bisericeşti, care luase fiinţă în urmă cu doi ani.
Activitatea culturală a seminarului includea şezători săptămânale, serbări la Teatrul comunal, concursuri organizate de Liga Culturală, secţia Huşi. De-a lungul timpului în acest seminar au învăţat mai multe personalităţi ale culturii româneşti: Melchisedec Ştefănescu, Narcis Creţulescu, Policarp Bârlădeanul, Gavriil Musicescu.
Seminarul se desfiinţează în anul 1892 “... din pricina duhului potrivnic al vremii”, reînfiinţându-se în 1919 şi activând până în anul 1936.
După o perioadă relativ mare, în anul 1996, s-a reînfiinţat seminarul teologic din eparhia Huşilor, din iniţiativa episcopului Ioachim Vasluianul. Seminarul are o structură şcolară de 5 ani de studiu, cu practică teologică la biserica episcopală.
Şcoala Primară de Fete nr. 1
A fost înfiinţată în anul 1859 având ca învăţătoare pe Elena Lupuşor, Aglaia Filipescu, Ecaterina Semaca şi un număr de 49 eleve.
În anul 1869 se înfiinţează clasa I de fete divizionară, cu 108 eleve, în 1892 şcoala având 4 clase.
Şcoala primară nr. 2 de băieţi
A fost înfiinţată în anul 1861, având un colectiv profesoral format din N. Săghinescu, Petre Victor, N. Caranfilescu, M. Leondari.
În anul 1892 şcoala avea patru clase şi îşi desfăşura activitatea într-un local închiriat, având în preajma anului 1893 un număr de 219 elevi.
În anul şcolar 1893-1894 primăria oraşului construieşte un local pentru această instituţie format din două corpuri de clădiri. După instalarea în localul propriu, Şcoala nr. 2 băieţi a găzduit în clădirile şcolii şi funcţionarea Şcolii nr. 2 de fete, care nu avea local propriu.
De-a lungul timpului clădirile Şcolii primare nr. 2 de băieţi nu au suferit avarii majore sau schimbări. În anul 1943 , şcoala îşi lărgeşte curtea primind de la primărie sub formă de donaţie un loc care fusese proprietatea Peritz şi apoi proprietatea fraţilor Crăsneanu. După anul 1945, sarcina întreţinerii şcolii revine în seama Sfatului Popular al oraşului.
După al doilea război mondial, în anul 1949, curtea şcolii se va mări şi spre Sud, prin împrejmuirea unui teren din piaţa de lângă şcoală. Localul vechi al şcolii va fi recondiţionat în perioada 2000-2001, păstrându-şi totuşi forma iniţială.
Şcoala de cântăreţi din Huşi
A fost înfiinţată în 1892 de către episcopul Silvestru Bălăbănescu, din iniţiativa prefecturii judeţului Fălciu şi a Primăriei oraşului Huşi.
Primul director a fost I. Cogean, urmat de Şt. Dinulescu, Anastasie Popovici, şi alţii. Cursurile acestei şcoli erau de 3 ani, iar din anul 1902 de 4 ani.
Şcoala de cântăreţi a fost desfiinţată în timpul regimului comunist în anul 1948, fiind reînfiinţată în anul 1996 în cadrul Liceului teoretic “Cuza Vodă”.
Şcoli evreieşti din Huşi
În anul 1893 sunt consemnate în Huşi un număr de 10 şcoli confesionale israelite dintre care amintim: şcoala coordonată de Haim Michel Baron, şcoala lui Marcu Pfefer Horn şi Iacob Iosub. În anul 1897 funcţiona o şcoală particulară condusă de H. Rosenfeld unde activa ca învăţător poetul Avram Axelrad.
Liceul “Cuza-Vodă” Huşi
Liceul a fost înfiinţat pe data de 18 septembrie 1889, sub denumirea de “Gimnaziul clasic din urbea Huşi”. Pe data 19 februarie 1984, ca urmare a emiterii unui decret regal gimnaziul va purta numele de “Anastasie Panu”. Începând cu anul şcolar 1918-1919 acest liceu va purta numele de Liceul “Cuza-Vodă”, nume dat în cinstea domnitorului şi omului politic Alexandru Ioan Cuza.
Timp de mai multe decenii liceul şi-a desfăşurat activitatea în clădirea construită între 1914-1916. În timpul primului război mondial (1916-1918) localul gimnaziului este transformat în spital, apoi după terminarea acestuia se pun bazele liceului care va funcţiona cu profilurile real şi modern în chiliile Episcopiei Huşilor.
De-a lungul timpului gimnaziul a avut ca directori pe : Gheorghe N. Roibu, Al. N. Vernescu, N. Neştianu, I. Zelea Codreanu, C. Holban, Ştefan Bahnariu, Gheorghe Hoha, Vasile Marola.
Printre personalităţile de seamă care au urmat acest liceu se numără : poetul I.A.Angheluş, pictorul Adam Bălţatu, prof. univ. dr. doc Gh. Bălţatu, scriitorul T. A. Bădărău, avocatul şi scriitorul Gh. Chiper, muzeologul Mihai Cozmei, academicianul Petre Constantinescu, istoricul Gh. Ghibănescu, actorul Alexandru Giugaru, scriitorul Costache Olăreanu şi mulţi alţii.
Şcoala dispune de laboratoare de fizică, chimie, biologie, dotate corespunzator, o bibliotecă cu peste 35.000 volume şi chiar un amfiteatru. Cabinetele de informatică poseda 44 de calculatoare de ultimă generaţie conectate la Internet. Activităţile sportive se desfăşoară pe cele trei terenuri ale liceului şi în sala de sport recent renovată. Profilurile care funcţionează actualmente în cadrul liceului fiind: matematică-informatică, ştiinţe ale naturii, filologie, ştiinţe socio-umane şi o clasă specială a V-a informatică.
Liceul agricol “Dimitrie Cantemir” Huşi
A fost înfiinţată la 15 ianuarie 1908, Şcoala elementară de viticultură "Dimitrie Cantemir". Întemeierea acestei şcoli a fost sprijinită de Spiru Haret (1851-1912), pe atunci Ministrul Instrucţiunii, primarul acelei perioade Dobre Dobrescu, medicul şi omul politic senator şi prefect al judeţului Fălciu N. Gh. Lupu (1876-1974).
Această instituţie de învăţământ devine Liceul Tehnic Viticol în anul 1947 şi din 2002 poartă numele de Liceul Agroindustrial "Dimitrie Cantemir".
Liceul dispune de o fermă de producţie modernă, numită "laboratorul verde" aproape 30 ha., de 3 corpuri cu spaţii de şcolarizare, 35 de săli de clasă, 18 cabinete şi laboratoare specializate (viticultura,legumicultura,pomicultura,etc.), un parc auto modern (tractoare, autoutilitare, echipamente agricole, etc.), o vinotecă cu tradiţie (înfiinţată în anul 1909) şi o seră cu flori. În perioada 1919-1926 s-a înfiinţat biblioteca şcolii, care posedă în prezent peste 26.000 de volume.
În anii 1942-1943 a avut loc construcţia clădirii ce cuprindea un laborator şi locuinţa pentru director, în prezent Muzeul Viticol. În perioada 1947-1949, ca urmare a Legii învăţământului agricol, şcoala funcţionează ca Liceu tehnic viticol, iar ulterior ca Şcoală medie tehnică viticolă. În 1966 şcoala se transformă în Liceu Agricol cu trei profile: horticultură, contabilitate şi îmbunătăţiri funciare, iar în 1972 Liceul s-a unificat cu Şcoala profesională de mecanici agricoli.
În anul 1974 s-a înfiinţat Muzeul viticol, fiind printre primele de acest fel din ţară la acea vreme cu trei secţii: viticultură şi vinificaţie, secţia figurilor zoomorfe şi secţia de istorie a şcolii, denumită “Secţia cinstirii, recunoaşterii şi biruinţei.”
În anul 1995 s-a hotărât păstrarea numelui lui Dimitrie Cantemir pe frontispiciul şcolii, iar în anul următor s-a ridicat bustul acestuia în faţa liceului. De asemenea tot în această perioadă şcoala devine Grupul Şcolar Agricol “Dimitrie Cantemir” Huşi, iar mai recent Colegiul Agricol “Dimitrie Cantemir”.
Şcoli din municipiul Vaslui
- Şcoala cu clasele I-VIII nr. 1 “Al.I. Cuza” Vaslui
- Şcoala cu clasele I-VIII nr. 2 “Dimitrie Cantemir” Vaslui
- Şcoala cu clasele I-VIII nr. 3 “Constantin Parfene” Vaslui
- Şcoala cu clasele I-VIII nr. 4 “Elena Cuza” Vaslui
- Şcoala cu clasele I-VIII nr. 5 “Ştefan cel Mare” Vaslui
- Şcoala cu clasele I-VIII nr. 6 “Mihai Eminescu” Vaslui
- Şcoala cu clasele I-VIII nr. 7 “Constantin Motaş” Vaslui
- Şcoala cu clasele I-VIII nr. 8 “Alexandra Nechita” Vaslui
- Şcoala cu clasele I-VIII nr. 9 “Vasile Alecsandri” Vaslui
- Şcoala cu clasele I-VIII nr. 10 “Mihail Sadoveanu” Vaslui
- Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă “Constantin Pufan” Vaslui
- Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă “Aurora” Vaslui
Şcoli din municipiul Bârlad
- Şcoala cu clasele I-VIII nr. 1 “Iorgu Radu” Bârlad
- Şcoala cu clasele I-VIII nr. 2 “Vasile Pârvan” Bârlad
- Şcoala de Arte şi Meserii nr. 3 Bârlad
- Şcoala cu clasele I-VIII nr. 4 “Tudor Pamfile” Bârlad
- Şcoala cu clasele I-VIII nr. 5 “Principesa Elena Bibescu” Bârlad
- Şcoala cu clasele I-VIII nr. 6 “Victor Ion Popa” Bârlad
- Şcoala cu clasele I-VIII nr. 7 “Căpitan Grigore Ignat” Bârlad
- Şcoala cu clasele I-VIII nr. 8 Bârlad
- Şcoala cu clasele I-VIII nr. 9 “Manolache Costache Epureanu” Bârlad
- Şcoala cu clasele I-VIII nr. 10 Bârlad
- Şcoala cu clasele I-VIII nr. 11 “George Tutoveanu” Bârlad
- Şcoala de muzică şi arte plastice “N.N. Tonitza” Bârlad
Şcoli din municipiul Huşi
- Şcoala cu clasele I-VIII nr. 1 “Mihail Sadoveanu” Huşi
- Şcoala cu clasele I-VIII nr. 2 Huşi
- Şcoala cu clasele I-VIII nr. 3 “Anastasie Panu” Huşi
- Şcoala cu clasele I-VIII nr. 4 Huşi
- Şcoala de arte şi meserii Huşi
- Şcoala de Arte şi Meserii “Sf. Ecaterina” Huşi
Licee din municipiul Vaslui
- Liceul Teoretic “Mihail Kogălniceanu” Vaslui
- Colegiul economic “Anghel Rugină” Vaslui
- Liceul "Emil Racoviţă" Vaslui
- Grup Şcolar Industrial “Ştefan Procopiu” Vaslui
- Grup Şcolar Industrial “Ion Mincu” Vaslui
- Liceul cu Program Sportiv Vaslui
Licee din municipiul Bârlad
- Colegiul Naţional “Gheorghe Roşca Codreanu” Bârlad
- Liceul Teoretic “Mihai Eminescu” - Bârlad
- Grupul Şcolar Industrial “Alexandru Ioan Cuza” Bârlad
- Liceul Pedagogic “Alexandru Vlahuţă” Bârlad
Bibliografie:
Mihai Ciobanu, Alexandru Andronic, Petru Necula - Cronica Vasluiului – documente, locuri, fapte, Editura Publirom, 1999
Vicu Merlan - Contribuţii monografice asupra Depresiunii Huşilor, Editura Lumen, Iaşi
Informaţii despre istoricul învăţământul bârlădean obţinute prin amabilitatea profesorului Marcel Roman Proca, vicepreşedintele Societăţii Române de Istorie – Filiala Bârlad
Judeţul Vaslui