Membri ai Academiei Române

Constantin Stamati - membru (1866)

S-a născut în Huşi sau Iaşi la o dată care a rămas până în prezent neelucidată. Educaţia a început-o acasă, cu institutori particulari, dat fiind faptul că făcea parte dintr-o familie cu rang boieresc. Clasele gimnaziale şi liceale le-a urmat în şcoli publice din Iaşi, capitala Principatului Moldovei.

Familia sa s-a mutat în Chişinău din motive îndeosebi economice, rămânând în Basarabia şi după anexarea sa de către Imperiul ţarist rusesc în 1812, ca urmare a păcii semnate la Bucureşti între Turcia şi Rusia.

Fiind bun cunoscător al limbilor franceză, rusă, greacă, Constantin Stamati a ocupat funcţia de translator al unei secţiuni din tribunalul de la Chişinău, deţinând şi alte funcţii până la cea de subprefect. În anul 1826 a fost decorat cu ordinul rusesc Sfânta Ana, ceea ce i-a adus titulatura mic nobiliară de Cavaler.

A desfăşurat o intensă activitate literară în paralel cu cea de funcţionar, care l-a făcut cunoscut în Basarabia şi Moldova. A colaborat la mai multe publicaţii periodice, printre care Albina românească, revistă ce apărea la Iaşi începând cu anul 1829, alături de nume sonore în viaţa literară a vremii precum: Ion Heliade-Rădulescu, Iancu Văcărescu, Cezar Bolliac, Vasile Pogor, Grigore Alexandrescu, etc.; Dacia literară, revistă fondată de Mihail Kogălniceanu în anul 1840, suplimentul literar al gazetei din Iaşi, Zimbrul, Foiletonul Zimbrului.

În Istoria literaturii române de la origini până la prezent, George Călinescu îi face o prezentare elogioasă, alăturându-i numele de cel al lui Bolintineanu şi Eminescu.

A rămas cunoscut în literatura română cu creaţiile sale Suceava şi Alexandru cel Bun în secolul XV, Marele Ştefan şi bravul său hatman Arbore, Geniul vechi al romanilor şi românii de astăzi, despre Basarabia şi cetăţile ei vechi, etc.

A fost unul dintre membrii fondatori ai Societăţii Academice Române, în anul 1866 fiind numit membru al Societăţii Literare Române alături de reprezentanţi din Maramureş, Transilvania, Banat, Bucovina, Macedonia, Basarabia, dar vestea includerii în această societate a celor aflaţi în afara graniţelor Principatelor Române Unite a produs reacţii negative în imperiile Austro-Ungar, Rusesc şi Otoman. Şi-a depus demisia prevăzând faptul că i se vor pune piedici în deplasarea sa către Bucureşti pentru a lua parte la activităţile societăţii literare româneşti.

A încetat din viaţă la 12 septembrie 1869 la Ocniţa, judeţul Hotin, azi Republica Moldova.