Personalităţi locale

Constantin Prezan

Prezan, Constantin

S-a născut la 27 ianuarie 1861, la Butimanu, judeţul Ilfov.

A urmat cursurile Şcolii de Ofiţeri de Infanterie şi Cavalerie Bucureşti, Şcoala Specială de Artilerie şi Geniu Bucureşti (1880-1883). Şi-a continuat studiile în Franţa, la Şcoala de Aplicaţie de Artilerie şi Geniu de la Fontainebleau, fiind brevetat ofiţer de stat major.

A urcat treptele ierarhiei militare până la gradul de mareşal al României (1930). A ocupat diferite funcţii: profesor pregătitor de Fortificaţii la Şcoala de Aplicaţii de Artilerie şi Geniu (1886), comandant al diviziilor 3 (1910) şi 7 infanterie (1911), comandant al corpurilor 3 (1914) şi 4 armată (1915), comandant al Armatei de Nord (1916), comandant al Grupului de armate „Prezan” (1916), şef al Marelui cartier general (1916-1918), şef al Marelui stat major (1918-1920).

A contribuit la desăvârşirea lucrărilor de construcţii la Cetatea Bucureştilor, iar în 1890 a fost în misiune la Magdeburg, pentru a supraveghea construirea materialelor destinate liniei fortificate Focşani – Nămoloasa – Galaţi.

A participat la războiul de întregire naţională (1916-1918), comandând Armata de Nord în luptele din Transilvania, Grupul de armate „Prezan”, în luptele de la Argeş-Neajlov şi realizând un puternic aliniament ofensiv pe linia Siret şi Carpaţi. A coordonat de asemenea activitatea de elaborare a planului campaniei anului 1917, conducând la obţinerea biruinţelor pe frontul Mărăşeşti-Mărăşti-Oituz.

În perioada 1918-1919 a revenit în fruntea Marelui Cartier General şi a contribuit la înlăturarea ultimelor obstacole din calea Unirii de la 1918.

A primit numeroase ordine, printre care Ordinul „Mihai Viteazul”, toate cele trei clase şi a fost membru de onoare al Academiei Române (7 iunie 1923).

După război, Constantin Prezan a trăit retras departe de vâltoarea partidelor politice. Încă din anul 1887, a cumpărat moşia Schinetea, comuna Dumeşti din judeţul Vaslui, pe care îşi construieşte un conac. Împreună cu soţia sa Olga, Constantin Prezan a făcut numeroase donaţii schitului de maici Mălineşti, de pe moşia Schinetea, încă din anul 1926. De asemenea acesta a hotărât să construiască o şcoală primară în satul Schinetea.

Anul 1943 a fost anul nefast pentru familia mareşalului: la 18 iunie moare soţia sa Olga Prezan, iar la 27 august în acelaşi an a trecut în nefiinţă şi Constantin Prezan, amîndoi fiind înmormântaţi la moşia Schinetea din judeţul Vaslui.