Membri ai Academiei Române
Alexandru Philippide - membru corespondent (1898)
S-a născut la 1 mai 1859 la Bârlad într-o familie originară din Grecia. A urmat cursurile primare, gimnaziale şi liceale în oraşul natal. A fost înscris la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi, unde a obţinut licenţa în anul 1881. A lucrat la Biblioteca universitară din Iaşi, întâi custode, apoi sub-bibliotecar, iar în anul 1884 a ocupat catedra de limba română de la Liceul Naţional din Iaşi, în acelaşi an intrând şi în Cercul Literar Junimea.
În anul 1888 a plecat în Saxonia pentru a-şi continua studiile universitare la Universitatea din Halle unde a audiat prelegeri de gramatică comparată, fonetică generală şi descriptivă, filologie clasică latină, filologie romanică şi germanică.
În anul 1890 a revenit la Iaşi, unde a continuat să predea limba română la Liceul Naţional. În anul 1893, la iniţiativa sa a fost creată la universitate prima catedră de filologie română din ţară.
A avut contribuţii de mare însemnătate la cunoaşterea lingvisticii româneşti dar şi a celei din zona balcanică, egeeană şi chiar microasiatică, la evaluarea fondului prelatin din limba română, la ilustrarea rolului factorului etnolingvistic în procesul de formare a limbii române. A publicat Introducere în istoria limbii şi literaturii române (1888), Principii de istoria limbii (1894), Gramatica elementară a limbii române (1897),
A fost ales membru corespondent al Academiei Române la 31 martie 1898. A lăsat o operă de mare erudiţie, Originea românilor (2 volume, între anii 1925-1927), lucrare care l-a consacrat în primul eşalon valoric al marilor învăţaţi români din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi prima jumătate a secolului XX. La 1 aprilie 1900 a fost ales membru titular al Academiei Române.
A încetat din viaţă la 12 august 1933 la Iaşi.