Personalităţi locale

Vasile Pârvan (arheolog)

Pârvan, Vasile

S-a născut la 28 septembrie 1882, în comuna Huruieşti, judeţul Bacău.

A urmat primele două clase primare în Bereşti, judeţul Galaţi, continuându-le la Şcoala de băieţi nr. 6 din Bârlad. Cursurile liceale le-a urmat la Vaslui absolvindu-le în anul 1900. Cursurile universitare le-a urmat la Bucureşti, unde s-a înscris la Facultatea de Drept şi la cea de Filosofie şi Litere, optând pentru cea de-a doua, cu specialitatea istorie şi filologie clasică. A studiat de asemenea şi în Germania, unde s-a specializat în istorie antică.

A susţinut examenul de licenţă în 1904, iar în 1909 devine profesor universitar, având o carieră strălucită: director al Muzeului Naţional (1910), academician (1911), unul dintre fondatorii Institutului Sud-Est European (1913), director al Şcolii Române din Roma (1920), organizatorul editurii Cultura naţională, director al Şcolii Române din Roma (1921).

S-a preocupat îndeosebi de arheologia şi istoria comunei primitive şi a civilizatiei greco-romane. El a organizat numeroase şantiere arheologice, dintre care cel mai important este cel de la Histria, şi a publicat numeroase studii, rapoarte arheologice si monografii, cuprinzând un material documentar vast, valoros şi util.

Şi-a inceput activitatea de istoric prin lucrarea de doctorat Naţionalitatea negustorilor din Imperiul roman (1909, în limba germană), considerată de specialişti ca unul din cele mai bune studii despre dezvoltarea comerţului în antichitatea clasică. În scopul rezolvării problemelor legate de istoria Daciei, a organizat o serie de săpături sistematice, îndeosebi în staţiunile arheologice din a doua epocă a fierului (Piscul Craşanilor, Tinosul, Mănăstirea, Poiana). Pe baza rezultatelor parţiale ale săpăturilor a scris "Getice" (1926), o vastă sinteză istorică - arheologică, prin care a readus în prin plan al cercetării istorice rolul politic şi cultural al daco-geţilor. Publică şi alte lucrări de referinţă, între care: Ideile fundamentale ale culturii sociale contemporane, Idei si forme istorice, Memoriale, M. Aurelius Verus Caesar şi L. Aurelius Commodus. Studiu istoric (1909), Contributii epigrafice la istoria creştinismului daco-roman (1911), Cetatea Tropaeum (1912), Începuturile vieţii romane la gurile Dunării (1923), Dacia. Civilizaţiile străvechi din regiunile carpato-danubiene (1928, în limba engleză, trad. în româna 1937, 1957, 1958).

Vasile Pârvan a avut un rol deosebit în crearea noii şcoli româneşti de arheologie. El a organizat Şcoala română din Roma, instituţie pentru perfecţionarea tinerilor arheologi şi istorici, şi a iniţiat şi condus apariţia anuarelor acesteia Ephemeris Dacoromana şi Diplomatarium Italicum precum şi prima serie a revistei "Dacia".

A fost membru fondator al Comitetului Internaţional al Ştiinţei Istorice (1926), membru corespondent (1911) şi membru titular al Academiei Române (1913), vicepreşedinte şi secretar general al Academiei Române.