Membri ai Academiei Române
Dragomir I. Hurmuzescu - membru corespondent (1916)
S-a născut la 13 martie 1865, în satul Hârşova, judeţul Vaslui.
A urmat cursurile Liceului “Sf. Sava” din Bucureşti, după care a obţinut o bursă pentru licenţă şi doctorat la Universitatea din Paris, în 1890, unde îşi ia licenţa în fizică.
În Franţa, lucrările sale apăreau în reviste de prestigiu precum “Comptes Rendus des Seances de l'Academie des Sciences”, “Bulletin de la Societe Francaise de Physique”, “Journal de Physique”.
După obţinerea licenţei în fizică la Sorbona profesorul Gabriel Lippman îl cheamă să lucreze în laboratorul său. În 1894 Hurmuzescu preocupat fiind de perfecţionarea electroscopului, descoperă dielectrina. În anul 1896 pe data de 28 aprilie devine doctor în fizică cu o lucrare privind determinarea raportului “V” dintre unităţile electrostatice şi electromagnetice.
În anul 1901 s-a înfiinţat Societatea de Ştiinţe care a început să publice “Les Annales scientifiques de L'Universite de Iassy”. Este numit de asemenea director al Liceului Internat din Iaşi unde organizează un laborator de fizică.
Un merit deosebit îl are profesorul Hurmuzescu în introducerea radiodifuziunii în ţara noastră. El înfiinţează în cadrul Institutului Electrotehnic o secţie de radiocomunicaţii în care studenţii sunt iniţiaţi în realizările noii discipline.
Dragomir Hurmuzescu este membru al Academiei Române şi membru fondator al Academiei de Ştiinţe din România. A fost decan al Facultăţii de Ştiinţe şi prorector al Universităţii Bucureşti.
Moare în anul 1954 la Bucureşti, lăsând în urmă o moştenire în domeniul fizicii deosebit de nouă şi folositoare generaţiilor de fizicieni care au urmat.
Bibliografie selectivă:
- “Memoriu de lucrări”, Iaşi, 1909
- “Învăţământul tehnic superior în România”, Bucureşti, 1919
- “Universitate-studenţi. Discursuri rostite în şedinţele senatului de la 3 şi 4 martie 1937”, Bucureşti, Imprimeriile Statului, 1937
Membri ai Academiei Române