Membri ai Academiei Române
Anastasie Fătu - membru titular (1871)
S-a născut în satul Muşata, comuna Berezeni din judeţul Vaslui. Clasele primare le-a urmat la Şcoala Episcopală din Huşi, iar cele secundare la Iaşi. Studiile superioare le-a urmat în străinătate, la Facultatea de Drept în cadrul Universităţii din Viena. În paralel a urmat şi cursurile Facultăţii de Medicină. După ce a promovat examenele pentru titulatura de doctor în drept, a plecat la Paris, unde şi-a continuat studiile în medicină în cadrul Universităţii Sorbona.
Întorcându-se în ţară, s-a stabilit la Iaşi, unde s-a preocupat de aspectele demografice ale Moldovei mijlocului de secol 19, între care problematica mortalităţii infantile. A fost primul medic pediatru din Moldova, a organizat prima creşă a copiilor abandonaţi, în calitate de director al Institutului Gregorian din Iaşi, şi a introdus în spital personal medical feminin instruit pentru a asista la naşteri. În acest sens a elaborat Manualul de învăţătura moaşelor, una din primele lucrări de pediatire din ţară.
În anul 1856 a înfiinţat Grădina Botanică din Iaşi, prima grădină botanică din ţară. A iniţiat un program ştiinţific de cunoaştere sistematică şi evolutivă a potenţialului vegetal anual din întreaga zonă a Moldovei, stabilind cu exactitate perioada optimă de culegere a fiecărui gen de plantă, în vederea depăşiriii practicilor empirice de adunare din mediul lor natural a diferitelor soiuri de plante care erau utilizate în prepararea medicamentelor. A sistematizat observaţiile sale botanice într-un manual în limba română pentru universităţi, referitor la familiile şi încrengăturile plantelor: Elemente de botanică. I. Histologia, organografia şi fiziologia vegetală; Taxonomia, fitografia şi geografia botanică, ceea ce a constituit o premieră ştiinţifică naţională, fiind chiar o raritate şi la nivel european.
La 11 septembrie 1871 a devenit membru titular al Societăţii Academice Române. A avut o activitate ştiinţifică şi profesorală universitară deosebită, printre care cercetările medicale asupra efectului curativ al apelor minerale ca remediu pentru tratament, pe care le-a inclus în lucrarea Descrierea şi întrebuinţarea apei simple şi a apelor minerale din Moldova, apărută în anul 1851; efectuarea unei educaţii de prevenire a bolilor în rândul populaţiei prin tipărirea Manualului de medicină practică populară.
În anul 1872 a fost ales preşedinte al Secţiunii Ştiinţelor Naturale din cadrul Academiei Române. Ampla sa activitate ştiinţifică a fost apreciată şi la nivel european, fiind cooptat ca membru al Societăţii de Ştiinţe Naturale din centrul universitar german Frankfurt-am-Main.
A încetat din viaţă la Iaşi la data de 3 martie 1886.
Membri ai Academiei Române