Personalităţi locale
Elena Farago (scriitor)
Elena Farago se naşte la Bârlad la 29 martie 1878, într-o familie grecească stabilită în România, numindu-se Elena Palaximade. În anul 1884, Elena este înscrisă la pensionul Varlaam din Bârlad, în clasa întâia primară, apoi la pensionul din Drouhet, acelaşi oraş. La vârsta de 11 ani, în anul 1890 rămâne orfană de mamă şi este nevoită să se ocupe de îngrijirea surorilor ei mai mici. Şi totuşi, Elena nu şi-a întrerupt firul învăţăturii, studiind singură manualele fraţilor, citind cărţi româneşti şi greceşti. Dornică de a nu pierde contactul cu învăţătura citea de asemenea ziarele şi revistele vremii. Talentul artistic înnăscut o îndeamnă să scrie versuri de la vârsta de 10 ani, regăsind în poezie o oază de lumină în lungul ei şir de suferinţe sufleteşti.
Elena Farago debutează cu un reportaj de la Slănic-Prahova pe care îl semnează cu pseudonimul Fatma. Adevăratul debut literar îl face însă în aprilie 1902, în revista România muncitoare cu poezia Gândul trudiţilor ce va fi retipărită mai târziu în volumul de debut Versuri din 1906.
În anul 1900, Elena Farago se stabileşte la Constanţa, unde soţul este numit directorul Sucursalei Băncii Generale Române din Bucureşti. Aici poeta găseşte un mediu prielnic creaţiei, în această perioadă publică o serie de poezii în ziare ale vremii precum Adevărul, Epoca, Zeflemeaua, sub pseudonimele Fatma, Ileana, Andaluza. În Semănătorul, poeta publică poezia Un pribeag cântă, semnând de data aceasta Elena Farago-Fatma. Poeta va colabora şi cu alte reviste literare ale epocii: Floarea darurilor, Revista noastră, Luceafărul a lui Octavian Goga şi Octavian Tăslăuanu, din Budapesta şi cu revista Făt-Frumos a lui Emil Gârleanu din Bârlad.
Primul volum de versuri este tipărit în 1906, la îndemnul lui Nicolae Iorga, la editura Luceafărul din Budapesta, marcând totodată începutul unei noi perioade de creaţie. Publică volumul de versuri Şoapte din umbră, premiat de Academia Română; un volum de Traduceri libere din scriitori francezi clasici şi moderni : Francois Villon, Clement Marot, Pierre de Ronsard, Francois de Malherbe, Pierre Corneille, Paul Verlaine, Sully Prudhomme; trei volume Din taina vechilor răspântii, Pentru copii, Copiilor în anul 1913, primite de critica vremii cu aprecieri superlative, ca şi celelalte.
Este premiată de Academia Română şi pentru volumele Şoaptele amurgului şi Din traista lui Moş Crăciun apărute în anul 1920.
În septembrie 1921, Elena Farago este numită directoare a Fundaţiei “Alex şi Aristia Aman” din Craiova, fundaţie pe care o va conduce timp de 30 de ani şi în cadrul căreia va avea contribuţii deosebite. Tot în anul 1921 publică literatură pentru copii: Bobocica, Să nu plângem, precum şi un al doilea volum de traduceri din literatura universală: Traduceri libere şi Reminescenţe.
În aprilie 1947 Elena Farago a fost numită cetăţean de onoare al Craiovei şi sărbătorită oficial în prezenţa ministrului din acea perioadă, reprezentând o ultimă recunoaştere a acestei vieţi dedicate literaturii.
Pe data de 4 ianuarie 1954, poeta se stinge din viaţă la vârsta de 76 de ani după o lungă suferinţă la Craiova.
Personalităţi locale