Personalităţi locale
Manolache Costache Epureanu (om politic)
S-a născut la Bârlad la data de 22 august 1824, fiu al vornicului Ion Costache Epureanu şi al Catincăi, fiica spătarului Costache Negel, aparţinând unei familii ce a jucat un rol important în Moldova începând cu secolul al XVI-lea.
Înzestrat cu o inteligenţă deosebită, studiază la Heidelberg, Berlin, Göttingen şi Jena obţinând, în 1844, diploma de doctor în drept la Universitatea din Jena, apoi îşi continuă studiile la Paris.
A desfăşurat o bogată activitate revoluţionară alături de prietenii săi Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Costache Negri, Alecu Russo, Alexandru Ioan Cuza. A participat la evenimentele revoluţionare de la Iaşi din 27-28 martie 1848, fiind arestat împreună cu alţi revoluţionari. Trimis sub escortă la Galaţi, reuşeşte să evadeze, refugiindu-se în Transilvania unde participă la adunarea de la Blaj din 3-5 mai 1848.
Luptător înflăcărat pentru realizarea Unirii, a fost membru al Comitetului Unionist din Bârlad şi al Comitetului Central al Unirii cu sediul în Iaşi. Bârladul şi ţinutul Tutova l-au trimis ca deputat în adunarea ad-hoc din septembrie 1857, iar în anul următor ca deputat în Adunarea Electivă a Moldovei care l-a ales ca domnitor pe Alexandru Ioan Cuza.
În timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, Manolache Costache Epureanu a condus guvernul în perioada 1859-1862, guvernul Ţării Româneşti între 13 iulie 1860 şi 17 aprilie 1861. A desfăşurat o bogată activitate politică şi după 1866 fiind deputat în Parlamentul Ţării, ministru, prim ministru în 1869 şi 1876.
În 1880, ultimul an al vieţii, a acceptat preşedinţia Partidului Conservator.
S-a stins din viaţă la 7 septembrie Wiesenbaden, Germania.