Personalităţi locale

Elena Cuza (soţia Domnitorului Al.I. Cuza)

Cuza, Elena

S-a născut la 17 iunie 1825 în comuna Soleşti, judeţul Vaslui cu numele de Elena Rosetti şi va deveni prima Doamnă a Principatelor Române ca soţie a lui Alexandru Ioan Cuza.

Îşi petrece anii copilăriei la moşia părinţilor de la Soleşti, în apropiere de oraşul Vaslui. Conacul de la Soleşti a fost zidit la îndemnul Catincăi Rosetti, mama Elenei, în anul 1827 şi se poate vedea şi astăzi.

A urmat studiile la Şcheia, apoi rămâne în Iaşi până la vârsta de 14 ani, pentru a-şi întregi educaţia. În casa verişoarei Didiţa Mavrocordat, ea îi cunoaşte pe Vasile Alecsandri, Costache Negruzzi, Costache Negri, Matei Millo. De asemenea la Iaşi, îl cunoaşte şi pe viitorul soţ şi domn Alexandru Ioan Cuza, cu care se căsătoreşte pe data de 30 aprilie 1844, la Soleşti.

Viaţa Elenei Cuza nu a fost întotdeauna blândă şi dreaptă, aceasta confruntându-se cu o serie de evenimente neplăcute: locuirea la Galaţi, în casele socrilor, singurătatea într-o societate străină, moartea tatălui şi a bunicii în aceeaşi zi, atmosfera tulbure înaintea Unirii Principatelor. În ciuda tuturor problemelor, ea rămâne devotată soţului ei şi ia parte activă la toate evenimentele care au precedat Unirea şi au culminat cu Actul de la 24 ianuarie 1859.

Pleacă la Bucureşti împreună cu domnitorul Alexandru Ioan Cuza şi face apoi o lungă călătorie în Franţa şi în Italia. Revenind în ţară, colindă toate aşezămintele de binefacere din Bucureşti, desfăşurând o activitate filantropică rodnică. În iulie 1862 înfiinţează Azilul „Elena Doamna”. Suflet generos, Elena Cuza a consimţit să îi adopte pe cei doi fii pe care domnitorul îi avea cu prinţesa Maria Obrenovici, ocupându-se de educaţia lor şi înconjurându-i cu afecţiune maternă.

Ia parte alături de domnitor la multe evenimente şi rămâne alături de acesta şi după detronarea din februarie 1866. Ea îl însoţeşte şi în exil pe Alexandru Ioan Cuza, iar după moartea acestuia se întoarce în ţară, perioadă în care îşi pierde şi cei doi fii: Alexandru şi Costache.

După moartea copiilor şi a părinţilor se retrage la moşia Chioaia din judeţul Vaslui, apoi pleacă la Piatra Neamţ, unde îşi află sfârşitul pe data de 2 aprilie 1909. A fost înmormântată în cimitirul de lângă conacul de la Soleşti, judeţul Vaslui.