Personalităţi locale
Constantin Cihodaru (istoric)
S-a născut într-o familie de răzeşi din satul Coşeşti, comuna Ivăneşti, judeţul Vaslui.
A urmat şcoala primară în satul natal, înscriindu-se apoi la Liceul „Mihail Kogălniceanu” din Vaslui, pe care îl absolvă în anul 1928, cu examenul de bacalaureat la Liceul Naţional din Iaşi. Şi-a continuat studiile la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii „Al.I.Cuza” din Iaşi, pe care a absolvit-o în 1931 cu „Magna cum laude”.
Şi-a început activitatea didactică în anul 1932 ca profesor de istorie la liceul din Vaslui, transferându-se apoi la Liceul comercial din Tecuci, iar până în 1950 a predat la Liceul Naţional din Iaşi, unde a avut şi funcţia de director. În acelaşi an a fost chemat la Facultatea de istorie şi filosofie a Universităţii ieşene, unde rămâne până la sfârşitul vieţii.
În 1949 şi-a susţinut teza de doctorat cu lucrarea Primele formaţiuni politice feudale româneşti în regiunea carpato-dunăreană.
Paralel cu munca didactică a desfăşurat o remarcabilă activitate ştiinţifică, publicând la diferite periodice, mai ales la „Analele Moldovei”, din al cărui colectiv de conducere a făcut parte.
Odată cu începerea activităţii didactice ca lector la Catedra de istorie medie a Facultăţii de istorie, a fost numit cercetător la Institutul de istorie al Academiei Republicii Populare Române, filiala Iaşi, unde devine şef de sector din 1952 până în 1958.
În anul 1962 i s-a acordat titlul de conferenţiar definitiv, predând în această calitate cursurile de Istorie medie a României, Introducere în istorie, Istoria Bizanţului, cursul şi seminarul de Limbă şi paleografie slavă.
În anul 1965 a ocupat funcţia de şef al Catedrei de Istoria României până în 1973 când a ieşit la pensie, devenind profesor consultant. Începând cu anul 1968 a devenit conducător ştiinţific al examenelor de doctorat.
Ducând mai departe tradiţia marilor istorici ieşeni, Constantin Cihodaru s-a remarcat ca un infatigabil cercetător al izvoarelor istorice, contribuind substanţial la Tratatul de istorie a României, vol. II, Istoria medie a României, vol. I (1966), la alcătuirea celor două volume cu privire la Istoria Universităţii „Al.I. Cuza” din Iaşi (1960) sau a vol. I din Istoria oraşului Iaşi (1980).
De asemenea a fost şi un excelent cunoscător al istoriei medievale româneşti, cercetând, cu rezultate remarcabile, feudalismul timpuriu pe teritoriul ţării noastre, aducând contribuţii meritorii la cunoaşterea societăţii feudale moldoveneşti. A fost unul dintre cei mai activi colaboratori ai colecţiei Documente privind istoria României (15 volume), precum şi a remarcabilei lucrări Documente Romaniae Historica.
A acordat o atenţie deosebită formării şi îndrumării unor valoroşi profesori şi cercetători în domeniul istoriei precum: Gh. Platon, Al. Zub, E. Bold, L. Boicu, I. Caproşu, V. Cristian, I. Agrigoroaiei, Gh. Buzatu, D. Rusu, V. Spinei, Şt. Gorovei, etc.
A încetat din viaţă la 4 martie 1994 la Iaşi.
Personalităţi locale