Membri ai Academiei Române

Martin Bercovici - membru titular (1963)

S-a născut în oraşul Bârlad la 24 august 1902. Clasele primare şi liceale le-a absolvit în oraşul natal. Între anii 1921-1926 urmează studii universitare la Şcoala Politehnică din Bucureşti, unde s-a specializat în inginerie electromagnetică.

În 1927 s-a angajat la Societatea de Gaz şi Electricitate din Bucureşti, unde, în cei douăzeci de ani de activitate a contribuit la dezvoltarea şi modernizarea instalaţiilor tehnice şi a găsit soluţii optime şi originale de protejare a aparaturii electrice adaptată structurilor reţelelor.

După terminarea celui de-al doilea război mondial, în care România suferise numeroase distrugeri în urma bombardamentelor aeriene, a fost necesar să se refacă industria şi economia naţională, prioritate având ramura energetică.

S-a înfiinţat Institutul de Studii şi Proiectări Energetice, avându-l ca director pe inginerul energetician Martin Bercovici, începând cu anul 1949 până în anul 1952 când a fost promovat director general tehnic în cadrul Ministerului Energiei Electrice. A predat şi la Politehnica din Bucureşti, unde a fost creatorul şcolii româneşti de reţele şi sisteme electrice.

A efectuat cercetări în domeniul electro-energeticii şi a adus importante contribuţii în construirea a diverse echipamente electrice. Este autorul teoriei componentelor simetrice şi aplicaţiilor acesteia în electrotehnică; a soluţionat probleme de reglaj al puterii şi frecvenţei în reţelele electrice, a calculat raza de influenţă a liniilor de înaltă tensiune asupra reţelei de comunicaţii şi a adus importante contribuţii la perfecţionarea modului de transmitere la mare distanţă în curent alternativ şi în curent continuu. A aplicat calculul matricial în studiul regimurilor reţelelor electrice cu ajutorul calculatoarelor electronice, ceea ce a constituit o noutate ştiinţifică deosebită la nivelul de dezvoltare a tehnicii anilor '50.

În 2 iulie 1955 a fost ales membru corespondent al Academiei Române pentru rezultate deosebite obţinute în cercetarea electrotehnică. Pentru deosebita competenţă în domeniul electricităţii a fost ales preşedinte al părţii române din Comisia Mixtă Iugoslavo-Română în vederea studierii fezabilităţii proiectelor de amenajare a zonei de constituire a hidrocentralei de pe Dunăre de la Drobeta- Turnu Severin.

Savantul Martin Bercovici a fost unicul energetician român care a luat parte la toate etapele de pregătire şi construire a giganticei hidrocentrale „Porţile de Fier I”, impresionată ca mărime, dar şi ca producător de energie electrică – 2100 megawaţi.

Recunoaşterea internaţională s-a concretizat prin alegerea sa ca membru permanent al Conferinţei Internaţionale a Marilor Reţele Electrice de Înaltă Tensiune, cu sediul la Paris.

La 21 martie 1963 i s-a acordat titlul de membru titular al Academiei Române.

În urma activităţii sale de cercetare a publicat studii în revistele Buletinul Institutului Politehnic Bucureşti şi Studii şi cercetări de energetică şi Electricitate. Cărţile de electricitate elaborate de inginerul energetician Martin Bercovici, editate începând cu anul 1933 şi până în anul 1981, şi-au păstrat însemnătatea ştiinţifică şi în prezent.

A trecut în nefiinţă la 19 ianuarie 1971 la Bucureşti.