Istoric

Nicolae Milescu Spătarul

Contemporan cu Miron Costin şi cu Dosoftei, Nicolae Milescu este una din personalităţile de seamă ale secolului al XVII-lea, cărturar, diplomat, teolog, istoric, geograf, etnograf, filolog, scriitor, memorialist mai ales, de circulaţie mondială. După propria-i mărturisire s-a născut în 1636 la moşia Mileşti lângă Vaslui, ca fiu al unui boier Gavril, originar din Peloponez. A studiat istoria, teologia şi filosofia la Şcoala Patriarhiei din Constantinopole cu profesori vestiţi ca Gabriel Vlasios şi Ion Cariofilis, învăţând limbile latină, elenă, slavonă, turcă şi neogreacă.

La 17 ani îl găsim grămătic la curtea domnitorului Gheorghe Ştefan, în Moldova. În 1655 îl însoţeşte pe Gheorghe Ştefan în Ţara Românească, descoperind, în trecere pe la Mănăstirea Neamţ, importante documente legate de domnia lui Alexandru cel Bun.

În 1659, noul domn moldovean, Gheorghe Ghica, îi acordă rangul de spătar. În acelaşi an, la 20 noiembrie, îl urmează pe Gheorghe Ghica în Ţara Românească (acesta venind la domnie ca urmaş al lui Mihnea al-II-lea.) Aici este numit mare spătar. În 1660 Nicolae Milescu trece în Moldova unde domnea Ştefăniţă Lupu. După unele mărturisiri reiese că în acest an a fost pedepsit, pentru uneltire împotriva domniei, cu tăierea nasului.

Biblioteci publice

La celebrarea a 50 de ani de la întemeierea oficială a Bibliotecii Judeţene "Nicolae Milescu Spătarul" din Vaslui, instituţie de cultură de un real prestigiu astăzi, găsim potrivit să amintim că pe aceste locuri încărcate de istorie, ea nu a apărut pe un loc gol. Începuturi ale unei asemenea "universităţi" au existat aici de peste un veac şi jumătate. Mult timp, în secolele al XV-lea şi al XVI-lea, Vasluiul a fost capitală a Ţării de Jos a Moldovei, reşedinţă domnească, datorită aşezării sale centrale, din raţiuni geostrategice, asupra cărora au insistat istoricii noştri. Prezenţa Curţii, cancelariei domneşti, precum şi a altor lăcaşuri de cult, mănăstiri şi biserici, fac certă existenţa, aici, a unui centru cultural unde învăţământul era cunoscut şi practicat, în greceşte, slavoneşte şi apoi, în româneşte, desigur nu pentru mulţi locuitori, unde se pregăteau slujbaşii domneşti şi ai cultelor, se emiteau documente oficiale ori particulare.

La curţile domneşti şi în mănăstiri, apoi la Episcopia Huşilor, înfiinţată în urmă cu patru secole au apărut şi primele colecţii de cărţi-iniţial manuscrise, germenii bibliotecilor de mai târziu. De altfel, Gheorghe Ghibănescu, în "Vasluiul - studii şi documente" 1926 - aminteşte între preoţii cărturari pe Popa Ion din Vaslui, care a copiat pe la 1560 primele cărţi tipărite de Coresi şi le-a pus la dispoziţia bisericilor şi mănăstirilor, pentru slujba religioasă. De asemenea, la Biserica Sf. Ioan (ctitoria ştefaniană), unde Popa Ion a fost paroh peste 40 de ani, se păstrau multe texte vechi de cultură românească, tipărite sau manuscrise.

Biblioteca Judeţeană "Nicolae Milescu Spătarul"

În anul 1951 se înfiinţează sistemul de biblioteci publice din România şi, drept urmare, prin hotărârea guvernului nr. 1542/1951, ia fiinţă Biblioteca Raională Vaslui, care, la acel moment, avea un fond de carte de 6000 unităţi de bibliotecă, rezultat din redistribuirile de carte făcute de bibliotecile importante din ţară, cea mai mare parte a cărţilor primite fiind de la biblioteca "Gh. Asachi" şi de la Biblioteca Centrală de Stat, precum şi de la persoane particulare, prin donaţie.

Biblioteca funcţionează acum într-un local neadecvat, pestrada I.C. Frimu, în trei camere ce serveau ca săli de împrumut pentru adulţi şi copii. Instituţia are trei angajaţi : un bibliotecar şef, un bibliotecar şi un mânuitor de carte. D-na Mariana Pavlov, responsabilul bibliotecii, este şi prima din istoria acestei instituţii care are studii de specialitate în domeniu, ea absolvind "Şcoala medie tehnică de bibliotecari" din Bucureşti. La conducerea bibliotecii îi succede d-na Cecilia Petcu, sub conducerea căreia biblioteca primeşte în anul 1960, la concursul bienal al bibliotecilor, premiul I pe regiunea Iaşi şi menţiune la nivel naţional.