Fericirea lui Leo

 

V-ați întrebat vreodată ce înseamnă fericirea?  V-ați întrebat vreodată ce vă aduce vouă fericirea și în ce constă ea? Poate îmi veți spune că nu e important să ne punem astfel de întrebări și de probleme atât timp cât ea vine de-a valma. Și vă dau dreptate. Dar atunci când ea nu mai vine, tot nepăsători rămâneți?

În aceeași situație se află acum Leo. Totul era minunat până acum ceva timp. Se juca cu frații lui, vâna iepuri  împreună cu tatăl său, se alinta în fața mamei și zâmbea la fiecare rază de soare. Nu știe cum, când și de ce, dar brusc nu mai știa să zâmbească și, mai ales, nu mai știa cum să facă să se simtă ca înainte.

În caz că v-am indus în eroare în legătură cu persoana lui Leo, acesta era un ogar mare și slab, de culoare maro, cu niște urechi clăpăuge și niște ochi mari, negri și curioși.

Acum se uita pe geamul căsuței lui și aștepta să se întâmple ceva. Poate să vadă cum din tufișuri frații lui mai mici sar unii la alții în joacă sau cum tatăl lui vine din pădure în timp ce mama începe să pregăteasă cina. Dar asta nu se va mai întâmpla de acum încolo căci, după cum știe si Leo prea bine, ei s-au dus.

Totul se petrecu într-o seară de iarnă când toți stăteau pituliți în casă. Ei locuiau la marginea Pădurii Verzi. Erau ajutorul pădurarului Pitt. Protejau copacii de orice monstru cu un fierăstrău în mână și aveau grijă ca iepurii să nu se înmulțească mai mult decât era necesar. Era liniște și cald în culcușul lor, iar somnul începea să-și facă încet apariția când, deodată, o lumină puternică intră prin fereastra căsuței lor. Toți ciuliră urechile. Se auzi o portieră trântindu-se și ceva mormăieli. Tatăl se ridică în piciore, gata să acționeze oricând.   Se pare că cei abia veniți nu aveau gânduri prea bune pentru blânzii copaci care se odihneau în noaptea aceea. Pregătiți pentru astfel de situații, toată familia sări în alungarea celor nepoftiți. Dar totul luă o întorsătură cu totul și cu totul neașteptată. Pitt nu auzi la timp lătratul asurzitor al tovarășilor lu,i așa că ajunse abia atunci când netrebnicii porneau motorul mașinii, fiind gata de plecare. Nu mai avea ce face, dar îl mângâie pe cap pe Leo și îi mulțumi pentru curajul dovedit. Abia în acel moment ogarul nostru își dădu seama că ceilalți dispăruseră. Pentru a fi răzbunați într-un fel sau altul, familia i-a fost  luată. Bineînțeles că aceasta este o foarte scurtă si nedetaliată povestire a acelui episod, dar Leo nu mai voia retrăiască acele momente dureroase căci deja nu stătea prea bine cu morarul.

Ca orice ființă căreia dacă îi lipsește ceva se duce și-l caută pentru a-l avea, așa și Leo într-o zi se hotărî să lase în pace iepurii din pădure pentru o vreme și să plece din casuța lui de la marginea pădurii, să plece de sub protecția lui Pitt și să umble singur, pe unde nimerește, în căutarea a ceva de neînțeles și de neexplicat, pentru unii poate chiar fantasmagoric, dar totodată pentru alții esențial și indispensabil vieții: Fericirea

………………………………………………………………………………………………………………………………………………