Toamnă lungă

Vântul toamna ramuri bate,

Legănând crengi de arin

Soarele cu greu străbate

Dându-i inimii suspin.

 

Te duci, minunată toamnă,

Precum frunza în şuvoi

Şi mă laşi în lacrimi, doamnă…

Neputând trece-napoi.

 

Timpul trece și nu iartă,

Cu o pierdere rămân

Lăsând o durere-nceată

Cu tristeți pe-acest tărâm.

 

Din miazănoapte străbate vântul

Prin a lumii trecătoare…

Sărutând grăbit pământul

Trec… la ziua următoare.