Armonie familială
Cum cu soţia mă cunosc prea bine
Ne potrivim în fapte şi idei:
Eu îi spun tot ceea ce nu-mi convine
Şi fac apoi ce îi convine ei.
Unuia – mare dansator
Nu te mai lăuda, lasă,
Ştim noi cum devine asta:
Tu te antrenezi acasă
După cum cântă nevasta.
Legea firii
După soare vine nor,
După deal coboară panta.
Nu-i picaj de n-ar fi zbor,
Soţia precede-amanta.
Constatare
Deşi nu mă ştiu judecat
Şi condamnat de vreun conciliu,
În fapt, de când m-am însurat
Sunt sub arest la domiciliu.
Metamorfoză
Gângureai cu-a ta guriţă
Taman ca o porumbiţă.
Asta fu odinioară,
Astăzi turui ca o moară.
Casnică
– după un sejur la Hotel Diana –
Soaţa îmi serveşte rece hrana,
Mă bănuieşte c-aş fi infidel.
I-am zis c-am mâncat bine la Diana,
Dar am omis să-i spun că la hotel.
Doamnei de la ISU care ne vorbeşte despre prevenirea calamităţilor
Lăudabil gestul, doamnă,
Dar tardiv, sunt însurat
– 2005 în plină toamnă –
Deci sunt deja calamitat!
Definiție
Certificatul de căsătorie
E condamnarea la o viață castă;
Este acordul că suporți chelie,
Copii, telenovele și nevastă.
Tradiţia cere ca în martie să-mi aleg o „babă”
Nu-nţeleg această treabă:
Ce-mi trebuie mie babă?
Sau, mă rog, o-aş accepta,
Dar cel mult de vârsta mea!
Epigrama mea
Cum comandoru-n habitaclu
Se simte pasăre în zbor,
Aşa şi eu vin la cenaclu
Să fiu o oră scriitor.
ÎN ALB ŞI NEGRU – Alina Tanasă
În alb şi negru tu mi-ai creionat
Pe pânza inimii iubirea
Pe când, iubindu-te, eu ţi-am pictat
Curcubeul şi nemărginirea…
N-am numărat şi nici n-am cântărit
Bucăţile de suflet folosite…
Nemeritând, tu fost-ai prea iubit
Poate-ai aflat când fără de veşminte
De culoare ţi-a rămas trăirea…
Şi-n alb şi negru astăzi chiar tu simţi.
Dragule, rămână-ţi amintirea
De-a nu fi preţuit doi ochi cuminţi!…
“ÎN ALB ŞI NEGRU”
În alb şi negru tu mi-ai creionat,
Eu o vedeam color, iubirea.
Şi pe picior greşit fiind, cam beat,
Făgăduii, probant, nemărginirea.
N-am numărat şi nici n-am cântărit
Tichetele de masă folosite…
Nutream – deh, blegul – să mă fac iubit
Şi-ţi cumpăram de toate: genţi, veşminte.
Acu’…De cap fie-ţi trăirea!…
N-am ştiut nicicum ce simţi.
Am rămas ca-n Farago cu amintirea
De a ne fi iubit cast ca “Doi fraţi cuminţi”.