Luni 14

 

Mulțumesc

că topit-ai al meu gând,

şi cu-al nopții sălbatic cuvânt,

flămând,

mi-ai călcat pe molecule,

ai adus sfârşit începutului.

 

Sporadic şi infam

eşti în jocul tău bizar;

înot ca un delfin

prin deşertul cosmic teatral,

iar tu,

tremurând de nerăbdare,

(mi) te hrăneşti cu teamă.

 

Cerul stă să cadă

sângerând de glasu-ți sec de gol;

luna stă ca pedepsită,

agățată-n nemurire.

 

Eşti pretutindeni.