Doi îndrăgostiți,

Petru Grădinaru 

 

Luna tremură-n fereastră,

El așteaptă pe-a lui dragă,

Privind o floare din glastră

Tresărind când bate-o creangă.

 

Şi din colțul de odaie,

Prin livada înflorită

Printre picături de ploaie,

O vede pe-a lui iubită.

 

Ca felina se strecoară

Şi-n iubirea ce-nconjoară,

Tiptil la întâmpinare,

Îşi dau dulcea sărutare.

 

Din albastru cel ceresc,

Străbătând cu ochii zări,

Doi aştri duios privesc

Ca doi naşi cu lumânări.

 

Prin livada înflorită

Visând clipe fericite,

Copacii cu floare multă

Le aştern covor ‘nainte.

 

Păsări cântă în răchită,

Cocoşii anunță zorii

Şi, în noaptea fericită,

Ce-au jurat, nu dau uitării.

 

Se despart c-o lacrimă,

Din dulcea îmbrățișare,

Fixând după datină,

Nunta lor! Nunta cea mare!