Cosmin Mocanu

 

-Tu,  față de mine-

 

Tu, doar o copila

Ce si-a aruncat umbra

Gandurilor sale

Peste panza portretului meu

 

Tu, doar o flacara

Cu o inima ce arde

Intr-o incapere

A iubirii

 

Tu ,o fiinta pura

Neatinsa de ura

Necunoscatoare de durere

 

Doboara-mi piatra de capatai

Ce imi strajuie sufletul

Adormit in negura firii

Si uitat de fericire

 

Reinvie-ma

Trezeste-ma la viata

Din acest somn adanc

Ce ma mistuie

 

Aprinde flacara

Ce are sa ardă

In trupul meu strain

Pe vecie

 

Adaposteste-ma in inima ta

Unde e cald si bine

Sub acoperamantul

Iubirii

 

-Despărțire-

 

Si daca pleci

Si ma uiti in lumina nestirii

Respirând aerul tristetii

Sub cerul osândei

Pe pamantul neîmplinirii

Gandindu-ma, cum ar fi fost daca ?

Udat de stropii dulci ai iubirii

In tara singuratatii

Intr-un loc nefiresc

Unde nu are ce cauta

Urma de om

Nu te-as fi intalnit

 

Ma plimb singur

Pe sumbra carare a vietii

Ingandurat ,

Cum ar fi fost daca ?

Nu ai fi plecat

Daca nu am fi fost

Poate daca nu te vedeam

Si nu te simteam

Atunci, cum ar fi fost ?

-Întuneric-

 

Intunericul ma cuprinde

Bratele-i sunt calde

Arza-mi-ar sufletul rece

Bântuit de umbre

Cu chip de om

Din sanctuare uitate

Ale sufletului meu

 

Tacerea-i sublima

Sub privirea ostilă

A demonilor (mei)

Fara speranta

In fata zorilor se zbat

Sufletul sa-mi scape

De lumina demiurgului

 

-Tăcere-

 

Tacerea e un raspuns

Pe care prea putini il inteleg.

Nimeni nu da importanta

Unui om fara cuvinte.

Tacerea e un raspuns

De care unora nu le pasă

Ce au alte suflete de zis

Tacerea nu exprima nimic

Dar, totodata, prea multe

Tacerea te omoara

Cu fiecare cuvant in plus

Din tacerea nu iese niciun raspuns

Și totusi, tacerea e un raspuns.