Mama – Petru T Grădinaru

 

Sus pe deal într-o căscioară 

Stă pe prispă o bătrână 

Tot priveşte spre portiță 

Poate-o va deschide-o mână.

 

Este singură femeia…

Şi-a dorit ca în ogradă 

Aşa ca oricare mamă 

Un copil cu ea să şadă. 

 

Cu drag să îi intre în casă 

Şi să-i țină de urât, 

Acum este goală toată, 

Bogăția şi-a pierdut. 

 

Soarele îi asfințeşte 

Are sufletul zdrobit, 

Zăvorul trage la poartă 

Şi tot spune răguşit:

 

N-au venit ei toată ziua, 

Acum nimeni nu mai vine…

Se roagă să aibe zile, 

Poate or să vină mâine…

 

Inspirația este mama mea ce a crescut 8 copii  este singură în sat, tata din 2012 este plecat dintre noi, în sat avem rude de gradul 4 și 5,  ceilalți frați locuiesc în Bârlad, eu la Vaslui.

 

Dragostea din vis – Petru T Grădinaru

 

O, voi gândurile mele 

Ce la suflet sunteți grele 

Mereu aduceți cu ele 

Chipul dulce-al dragii mele. 

 

Aş vrea s-o aduc aproape 

Chipul dulce să-l sărut,

Dar ea fuge mai departe 

Fără-a spune un cuvânt. 

 

Uită viața ca pelinul 

Și cu ăsta ei dulceață 

Altul ne va fi destinul 

Când păşim în altă viață. 

 

Când v-om trece de portaluri 

În lumini ne vom preface 

Şi vom fi ca două râuri 

Ce în veci nu s-or întoarce. 

 

Și vom fi ca curcubeul, 

Ne vom uni-n spirală 

Bucurându-se şi Zeul 

De lumina ancestrală. 

 

Inspirația vine din regretul pentru prima dragoste care nu se uită niciodată