Judeţul Vaslui

Rezervaţii naturale

Cadrul natural
Aşezare

Judeţul Vaslui este situat în partea de est a României, având o suprafaţă de circa 5300 km2,, reprezentând 2, 2% din suprafaţa ţării. Se învecinează la nord cu judeţul Iaşi, la vest cu judeţele Neamţ, Bacău şi Vrancea, la sud cu judeţul Galaţi, iar la est are limită râul Prut la graniţa cu Republica Moldova.

Teritoriul judeţului Vaslui ocupă o mare parte din cursul superior al râului Bârlad, care străbate partea de sud şi sud-est a Podişului Central Moldovenesc, iar la sud separă Colinele Tutovei de Dealurile Fălciului.

Relief

Principalele unităţi geomorfologice care se disting pe teritoriul judeţului sunt: Podişul Central Moldovenesc în partea sudică, estul Colinelor Tutovei, Dealurile Fălciului, Depresiunea Huşi şi Depresiunes Elan-Sărata.

Din punct de vedere al altitudinii, relieful judeţului Vaslui variază între 484 m în Dealul Cetatea, la sud-vest de satul Poieneşti, 475 m în Dealul Fulgului, la nord-vest de satul Lăleşti, 463 m în Dealul Cetăţii, la sud-vest de Dolheşti, 377 m în Dealul Busnei, la est de Olteneşti, şi 16-18 m în lunca Prutului.

Clima

Datorită poziţiei sale geografice, judeţul Vaslui beneficiază de o climă temperat- continentală, cu mari variaţii locale.

Media anuală a temperaturii aerului este de 9,5 o C. Luna cu cele mai scăzute temperaturi este ianuarie şi variază între – 4,2 o C şi – 3,5 o C, iar luna cu cele mai ridicate temperaturi este iulie, când media este cuprinsă între 21 o C şi 21,7 o C. Valorile extreme sunt de – 32 o C la Negreşti şi de 40, 6 o C la Murgeni, amplitudinea absolută a temperaturii este de 72, 6 o C. Pe dealurile mai înalte şi împădurite (300- 400m) temperatura medie anuală este mai scăzută cu 1, 5 o C.

Durata intervalului de îngheţ este relativ mare: 185 de zile la Vaslui şi 193 de zile la Bârlad. În medie, îngheţul începe toamna după 15 octombrie şi se sfârşeşte primăvara după 15 aprilie. Pe luncile şi văile mai adânci, brumele şi îngheţul se produc cu 10-15 zile mai devreme toamna şi mai târziu primăvara şi de datorează inversiunilor de temperatură.

Repartiţia precipitaţiilor este variabilă în funcţie de altitudinea reliefului şi de prezenţa pădurilor; pe culmile mai înalte din nordul şi vestul judeţului media anuală a precipitaţiilor este cuprinsă între 500-600 mm, iar în partea sudică şi sud-estică scăzând la 400-500 mm.

Seceta este frecventă mai ales în partea estică, unde în diferiţi ani s-au înregistrat doar 300 mm precipitaţii şi chiar 200 mm.

Hidrografia

Densitatea medie a reţelei hidrografice este de 0,37 km/km2. Teritoriul judeţului Vaslui este străbătut de două râuri mari: Prut şi Bârlad. Râul Bârlad, care îşi are izvoarele în judeţul Neamţ (Valea Ursului), străbate judeţul Vaslui pe o lungime de 173 de km şi are ca afluenţi mai importanţi pâraiele Vasluieţ, Crasna, Juravăţul, Simila şi Tutova. Râul Prut străbate 160 de km din teritoriul judeţului având ca cel mai reprezentativ afluent pârâul Elan. În judeţ se găsesc numeroase lacuri naturale şi antropice, în special în bazinele principalelor râuri.

Solurile

Teritoriul judeţului Vaslui este acoperit de soluri variate: soluri de pădure şi solurile cernoziomice de stepă şi silvostepă.

Vegetaţia

În judeţul Vaslui se găsesc concentrate o largă diversitate de ecosisteme, specifice celor trei zone de vegetaţie: stepa, silvostepa şi zona forestieră.

Fauna

Datorită existenţei unui relief variat şi a celor trei zone de vegetaţie, fauna este bogată şi variată: mistreţul, căprioara, iepurele, pisica sălbatică, mai rar lupul şi jderul în zona forestieră; fauna din stepă şi silvostepă este mai săracă, mai numeroase fiind păsările şi reptilele: lişiţa, raţa sălbatică, gâsca sălbatică, găinuşa de baltă, etc.; fauna piscicolă este mai bogată în apele şi bălţile Prutului: crapul, şalăul, ştiuca, plătica, mreana, cleanul, scobarul, somnul, linul, carasul, bibanul.


Reţeaua de rezervaţii naturale create în judeţul Vaslui este menită să păstreze staţiunile cu flora cea mai bogată, cu vegetaţie nealterată, cele mai bogate deopzite fosilifere, cât şi cele mai expresive peisaje specifice stepei şi silvostepei, care prin conţinutul lor au un caracter de unicitate. Cuprinde 9 arii naturale protejate, de interes naţional (astăzi suprafaţa lor este de 190,36 ha).

Rezervaţia forestieră şi botanică Bădeana

Pădurea Bădeana se află în apropierea satului cu acelaşi nume în comuna Tutova, la aproximativ 850 de metri dreapta de DE 581 (DN 24A) dinspre Bârlad spre Tecuci, pe un versant cu expunere estică. Altitudinea variază între 100 şi 130 m. Climatul are o nuanţă expresiv stepică, temperat continental, cu un pronunţat deficit de umiditate în timpul verii şi ierni umede şi foarte reci. Suprafaţa iniţială a rezervaţiei a fost de 126, 7 ha, în prezent fiind de circa 58 de ha.

În structura arboretului predomină stejarul pufos, diverşi goruni, stejarul brumăriu, gârniţa, arţarul tătărăsc, mojdreanul. Flora ierboasă este bogată în elemente stepice, de nuanţă sudică şi continentală: ruşcuţa de primăvară, migdalul pitic, sipica, clopoţeii, solovârfiţa, etc.

Custodele rezervaţiei este Direcţia Silvică Vaslui – Ocolul Silvic Bârlad.

Rezervaţia forestieră şi botanică Bălteni

La circa 10 km nord-vest de municipiul Vaslui se află pădurea Bălteni, fiind localizată în lunca râului Bârlad, are o altitudine de 105 m şi este înconjurată de dealurile învecinate a căror altitudine trece de 300 m. Terenul pe care se află pădurea prezintă numeroase microdepresiuni şi este temporar inundat.

Pădurea Bălteni, numită şi Dumbrava Bălteni, avea în anul 1892 o suprafaţă de circa 300 ha, dar, prin defrişare şi substituire cu alte specii arboricole, astăzi are doar 18,8 ha.

În rezervaţia Bălteni s-au identificat: salba moale pitică, voiniceriu pitic, element relictar, aflat în doar câteva staţiuni din ţara noastră. Dintre speciile rare amintim: laleau pestriţă – specie monument al naturii, ghioceii bogaţi, laleaua galbenă, stânjenelul, velnişul, etc. Etajul arborilor este reprezentat de: stejar, frasin, tei argintiu, carpen, stejar brumăriu, arţar, plop alb, plop tremurător, etc. Stratul arbusiv este alcătuit din: arţar tătărăsc, dârmoz, călin, păducel, salbă moale, lemn câinesc, măceş. Flora ierboasă este dominată de: lăcrămioară, obsigă, toporaşi, păiuş, etc.

Custodele rezervaţiei este Direcţia Silvică Vaslui – Ocolul Silvic Brodoc.

Rezervaţia botanică Coasta Rupturile Tanacu

La sud-est de comuna Tanacu (aproximativ 2 km de sat) se întinde un versant cu o suprafaţă de 6 ha, cu expunere vestică, puternic afectat de eroziune şi alunecări, numit Coasta Rupturile. În 1957, ea a fost plantată cu salcâm pentru stabilizarea terenului, apoi plantaţia a fost defrişată şi terenul folosit ca păşune.

Climatul stepic, solul de tip cernoziom de pantă aflat în diferite stadii de levigare şi erodare, cu treceri până la un sol lutos, oferă condiţii de existenţă unei flore bogate, cu numeroase specii rare, sudice şi continentale.

Pe versantul abrupt, cu înclinare de peste 35%, se află o vegetaţie bogată, precum: bărbişoară, tufă lemnoasă, ruşcuţă, ai de stepă, zambilă sălbatică, stânjenel de stepă, pintenoagă, sparcetă, luntricică, pălămidă, etc.

Bogăţia floristică a rezervaţiei, cât şi semnificaţia fitogeografică a geofondului conferă staţiunii de la Tanacu un caracter de unicitate, de tezaur informaţional de mare valoare ştiinţifică.

Rezervaţia botanică Fânaţul de la Glodeni

În apropierea localităţii Glodeni, la aproximativ 2,5 km sud de oraşul Negreşti, pe versantul estic al dealului Glodeni se află o enclavă cu floră şi vegetaţie aproape primară, numită “Fânatul de la Glodeni”, în suprafaţă de 6,0 ha. Altitudinea fâneţei este de 260 metri, cu expunere estică şi o înclinare a versantului de 10-15%. Relieful este eccidentat, cu monticoli şi microdepresiuni rezultate în urma unor procese de alunecare a straturilor. Solul este de tipul cernoziom levigat, întrerupt de soluri podzolice. La bogăţia floristică din acest fânaţ se mai adaugă numeroase specii rare pentru flora ţării noastre, precum: adamască, barba boierului, scai, spin, curechi de stepă, bărbuşoară, iarbă mare, stânjenei, in galben, luntricică, trânjoaică, năgară, pir de stepă, sadină, etc.

Rezervaţia forestieră şi botanică Hârboanca

Pădurea Hârboanca este localizată pe versantul drept al Văii Bârladului, în apropierea satului Brăhăşoaia, din comuna Ştefan cel Mare, la aproximativ 1,5 km stânga de şoseaua DN 24B Vaslui - Negreşti - Roman. Are suprafaţa de 40,8 ha, iar altitudinea variază între 185 şi 240 metri si expunere generală vest sud-vest.

Climatul este specific stepei, cu întrepătrunderi ale nuanţei de silvostepă. Predomină solurile cernoziomice levigate şi cele brune de pădure. Din bogăţia florei se remarcă: migdalul pitic, steliţa, măciuca ciobanului sau rostogolul, floarea galbenă, buruiana de in, mărarul porcului, somnoroasa, cosicelul, ruţişoriul, toporaşii, garofiţa, buruiana pentru vânt, stânjenelul, drobul, stejarul brumăriu, cruşinul, mărgeluşele, stejarul pufos, şofrănelul sau brânduşa, trandafirul pitic, etc.

Custodele rezervaţiei este Direcţia Silvică Vaslui - Ocol Silvic Brodoc.

Rezervaţia botanică Movila lui Burcel

Monumentul istoric Movila lui Burcel se află la aproximativ 4 km de comuna Micleşti, în partea de nord-vest a acesteia şi în apropierea şoselei Vaslui-Iaşi. Datorită deosebitei însemnătăţi din punct de vedere naturalistic, o suprafaţă de 12 ha a fost ocrotită ca rezervaţie botanică.

Dealul Movila lui Burcel, cu altitudinea de 391 de metri, prezintă un relief accidentat,ceea ce a dus la numeroase alunecări şi eroziune de jur împrejurul movilei, însă terenul din incinta rezervaţiei este stabilizat parţial prin vegetaţia ierboasă şi care reprezintă un autentic vestigiu al vegetaţiei primare din judeţ. La fragmentarea reliefului prin alunecări şi eroziune a contribuit şi omul prin extragerea unor cantităţi apreciabile de nisip si piatră, iar prin păşunatul intens s-a distrus covorul ierbos. Dintre plantele rare în flora Moldovei şi cu rol fitogeografic se pot menţiona: ruscuţa, ai galben, ai sălbatic, zvăcusta, cosaci, sipica, vineţele, târtan, iarba surpăturii, siminoc, zambila, stânjenel de stepă, dediţei, bundiţa vântului, etc.

Punct fosilifer Măluşteni

Satul Măluşteni se află în partea de sud a Podişului Central Moldovenesc, în comuna Ibăneşti, la aproximativ 20 de km est de Bârlad. Punctul fosilifer Măluşteni este localizat la nord-vest de sat, în versanţii săpaţi de pârâul Valea Românească, acolo unde aceasta intersectează Dealul Lacului. Versanţii văii sunt deschişi pe o lungime de 5-6 km şi conţin resturi ale unei bogate faune fosile, tipică pentru pleistocenul superior.

Această zonă este estimată ca unul din cele mai însemnate puncte fosilifere cu resturi de mamifere din ţara noastră şi un loc de referinţă pentru stratigrafia şi paleontologia vertebratelor care au trăit în estul Europei în pliocenul superior. Straturile de nisipuri şi pietrişuri, cu plăci de gresii şi lentile conglomeratice de la Măluşteni sunt foarte bogate în resturi fosile.

Din depozitele de la Măluşteni au fost descrise 30 de specii aparţinând mamiferelor, printre care: maimuţe, antilope, cămile, proboscidieni, tapiri, cerbi, căprioare, iepuri, castori, broaşte ţestoase de talie mare, şerpi, rechini, păsări. Multe din speciile descrise din punctul fosilifer Măluşteni au fost semnalate pentru prima dată în paleontologie.

Râpa în care se află acest valoros şi bogat depozit este în mare parte împădurită, din aceasta o suprafaţă de 4 hectare a fost declarată rezervaţie naturală.

Rezervaţia paleontologică Nisipăria Hulubăţ

În partea de nord a municipiului Vaslui, în imediata apropiere a Spitalului Judeţean de Urgenţă, pe terasa inferioară a versantului drept al pârâului Vasluieţ, se află rezervaţia paleontologică “Nisipăria-Hulubăţ“. Din perimetrul iniţial de 2,5 hectare al rezervaţiei a mai rămas numai suprafaţa de 980 m2, datorită construirii, după 1990, a unor case particulare.

Prin exploatarea nisipului, în 1910 au fost observate numeroase resturi fosile de I. Miulescu directorul Gimnaziului din Vaslui. Cercetările ulterioare au evidenţiat faptul că zăcământul fosilifer din aceste nisipuri este unul din cele mai bogate din ţară. Pe baza fosilelor de mamifere găsite aici s-a stabilit că depozitele din această terasăau fost acumulate în pleistocenul superior. Dintre mamiferele identificate, menţionăm: Elephas primigenius, Rhinoceros trichorhinus, Bison priscus, Bos primigenius, Megaceros euryceros, etc.

Pe lângă fauna fosilă de mamifere, se întâlneşte şi o bogată faună de nevertebrate pleistocene.

Rezervaţia forestieră şi botanică Seaca-Movileni

Rezervaţia este un rest din pădurile xeroterme ale silvostepei, care se întindea odinioară în Colinele Tudovei şi care s-a menţinut în zona Seaca-Movileni-Coroieşti, apreciate iniţial la o suprafaţă de 500 ha. Astăzi, acest fragment cu o suprafaţă de aproximativ 44 hectare, este situat pe un teren vălurat, cu o altitudine în jur de 200 metri, poziţionat la nord nord-est de comuna Coroieşti. Climatul este specific stepei, iar solul este tip cernoziom cambic cu grade diferite de eroziune de suprafaţă.

Dintre speciile de arbori menţionăm: stejar pufos, gârniţă, stejar brumăriu, goruni, arţarul tătărăsc şi mojdreanul. Din categoria speciilor de plante rare, sunt: clopoţei, ghiocel, guşa porumbelului, tătăneasă de pădure, etc.

Custodele rezervaţiei este Direcţia Silvică Vaslui - Ocol Silvic Bârlad.


Sursa documentară: Dr. Climent Horeanu, Prof. Iulian Cogean, Rezervaţii naturale şi monumente ale naturii din judeţul Vaslui, Vaslui, 1981.